Fac parte din a doua promotie de jurnalisti cu acte in regula, de la Iasi. Multi dintre cei care s-au gasit in prima serie de Jurnalism de la “Cuza” mi-au povestit, aproape cu patos, despre cit de misto le-a fost, la catedra, Mihai Razvan Ungureanu. Dupa un an, el a plecat la Bucuresti, ca secretar de stat in Ministerul de Externe. Nu, nu ne-am intilnit niciodata; niciodata, fata in fata. Sa fi fost prin 2002 cind mi-a transmis, printr-un coleg de generatie, multumiri pentru ca i-am luat apararea in fata unei tentative de executie publica, dintr-o revista lunara de satira si omor. Da, colegul meu avea si are ochi albastri. La propriu! Este cel care si astazi regreta, din cite-l stiu, ca a fost autorul unei anchete in urma careia “MRU” si-a dat demisia din functia de ministru de Externe.
Textul de fata nu este o oda pentru noul premier, ci doar un vot de incredere pe care vreau sa i-l dau lui Ungureanu. Nu cad prada tentatiei de a-l considera marioneta lui Basescu, chiar daca, poate, presedintele chiar la asta se gindeste. Nu vreau nici sa ii laud cabinetul de ministri, din care fac parte citeva figuri ce nu-mi dau senzatii gastrice tocmai placute. Vreau sa cred ca domnia sa va fi, ca premier, asa cum a fost, pina acum, ca profesor sau ca diplomat: un om cu o prezenta publica revoltator de decenta pentru spatiul nostru, care cunoaste limba romana (si-nca vreo patru pe linga), un individ apreciat in cancelariile occidentale si unul care poate aduce echilibru in nebunia noastra cotidiana. “MRU” pare, in acest joc al ielelor, o specie pe cale de disparitie. Eu sper – si, probabil, nu sint singurul – ca e una pe cale de aparitie.
***
Dinozaurii au disparut in urma unui cataclism, zic specialistii. Nu le doresc tot raul din lume oamenilor lui Dan Voiculescu, la fel cum nu visez lucrul asta nici pentru Basescu, Boc, Ponta sau Antonescu. Nu pot insa sa nu constat ca opozitia noastra, pe care si eu as vota-o in conditii politice normale si daca ea ar exista de-adevaratelea, se comporta mai rau decit actuala putere; ca politica dinsilor se face la televizor si ca, de fapt, este orice, numai politica nu. Oricit de mare ar fi frustrarea noastra, cred ca exista un prag minim de decenta si de onestitate, pe care nu-l putem trece daca ne mai respectam macar oleaca. Partidele TV ale lui Antonescu, Voiculescu si Dan Diaconescu nu aduc solutii, ci provoaca false revolutii si coboara opozitia la nivel de flegma.