Visul lui Paul Vasilescu este acela de a deveni un scriitor celebru si de a scrie, cum ar spune Daniel Banulescu, “cel mai bun roman al tuturor timpurilor”. Cedeaza orgoliului, impotriva oricarei moralitati, si fura manuscrisul domnului Mihalache. De fapt, batrinul ii incredinteaza cartea pentru a fi publicata. La scurt timp Mihalache moare, iar Paul isi insuseste romanul: “Am copiat romanul lui Mihalache in computer, apoi am ars manuscrisul. Trebuia sa astept o vreme, ca nu cumva sa apara cineva care stia despre cartea batrinului. Am rescris unele fraze… Am facut tot felul de alte retusuri, mai mici sau mai mari… Cotrobaisem atit de intim prin maruntaiele romanului, ca un voyeur… incit ajunsesem sa cred ca eu sint demiurgul acelei opere”.
Paul este obsedat de ideea celebritatii si viseaza sa ajunga un artist adevarat, adica un superhero: “Prea destept nu paream sa fiu. Eram un artist, iar artistii asa par uneori, prosti, dusi cu pluta. Pe scurt, nu paream prea destept doar fiindca eram un neinteles. Uneori, daca ma concentram bine, bine, ma puteam ridica de la pamint, puteam levita, eram un superhero in devenire”.
Romanul aduce in discutie o tema literara importanta, cea a paternitatii. Chiar daca Paul Vasilescu nu intra in “galeria fiilor celebri din literatura”, autorul reia intr-o maniera proprie relatia tata-fiu, cu semnificatiile interesante pe care le implica aceasta asociere, care a aprins imaginatia multor scriitori. Cel mai cunoscut caz este cel al lui Kafka.
Ciprian Macesaru scrie cronica de carte de la “Sapte Seri” si conduce revista “Accent Cultural” din Bucuresti. A debutat cu un volum de poezii in 2007, iar cu Superhero intra in lista romancierilor cu perspectiva.
Ciprian Macesaru, Superhero, colectia “Proza”, Editura Cartea Romaneasca, 2012