Istoria ne spune ca aceasta poveste de dragoste cu garda de corp care nu l-a salvat pe Kennedy si vedeta pop rasfatata a avut o “nastere” grea (o ironie a sortii, avind in vedere succesul ei). Scenariul original a fost scris pe la inceputul anilor ‘70 de Lawrence Kasdan, cel care, ca regizor, avea sa ii ofere lui Kevin Costner rolul principal din Silverado (1984), prima treapta pe calea veritabilului succes pentru cunoscutul actor american. In anii ‘70 insa, The Bodyguard a fost gindit pentru Steve McQueen si Diana Ross, proiect care nu s-a materializat si care a fost refuzat de McQueen. Au urmat ani de zile in care povestea bodyguardului si a vedetei a trecut prin numeroase incarnari (la un moment dat era vorba de Madonna sau de Mariah Carey).
Filmul a intrat cu adevarat in santier abia cind Costner s-a implicat ca producator. Daca azi el este asociat mai ales cu Postasul (pe care unele televiziuni se incapatineaza sa il refuze), trebuie amintit ca, la inceputul anilor ‘90, Kevin Costner era probabil cea mai mare vedeta masculina a Hollywood-ului. Incepuse sa dea lovitura odata cu Incoruptibilii, se remarcase alaturi de Gene Hackman in No Way Out, jucase in Field of Dreams, iar “Time” ii pusese fata pe coperta in vreme ce criticii il numeau “noul James Stewart”. In 1990, Costner daduse o dubla lovitura, la Oscar si la box-office, cu Dansind cu lupii, atit ca actor, cit si ca regizor, urmata de celebrul Robin Hood. Un an mai tirziu, pe linga Bodyguard, Costner stirnea controverse in polemicul JFK al lui Oliver Stone.
Ar putea urma si un remake
Mai important poate este felul in care Whitney Houston se descurca in aceasta prima aventura a ei ca actrita. In ciuda nominalizarii la o Zmeura de Aur, trebuie recunoscut ca diva pop este mai buna in rol decit s-ar fi putut astepta cineva. Bodyguard a fost pentru ea primul pas in lumea filmului, urmat apoi de Waiting to Exhale (1995) si Preacher’s Wife/Sotia preotului (1996), alaturi de Denzel Washington, film care poate fi gasit si la noi pe DVD. Mai important, poate, The Bodyguard a amplificat succesul monstruos al lui Whitney la cota planetara. Deja gurile rele spuneau ca filmul merita vazut numai pentru piesa lui Dolly Parton din 1974 (I will always love you). Soundtrack-ul lui The Bodyguard, propulsat si de succesul filmului, avea sa cunoasca un succes imens, atit financiar, cit si de critica – 17 discuri de platina pina in 1999, iar melodia, cu 12 milioane de exemplare vindute, ramine cel mai de succes single al unei vedete pop. Plus trei premii Grammy si o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun cintec. The Bodyguard, coloana sonora, este si azi cel mai bine vindut soundtrack din istorie.
Povestea, muzica, combinatia dintre o mare vedeta masculina si o uriasa vedeta pop fac ca acest cocktail sa devina o terifianta reteta a succesului, mult mai importanta decit orice critica obiectiva a filmului. Este o reteta care, pentru marile studiouri de la Hollywood, ar trebui sa functioneze eficient, de fiecare data cind este folosita. Producatorii americani, cu dependenta lor arhicunoscuta pentru remake-uri, lucreaza in ultimii ani la o noua versiune a filmului The Bodyguard. O versiune updatata, care sa implice un popstar actual (nu Rhianna, aceasta a refuzat rolul) si un veteran din Irak, cu talente high-tech. Ar putea functiona un astfel de remake? Sau poate combinatia de elemente care a facut posibil succesul filmului din 1992 nu are nici o sansa de functionare in era Facebook? Experienta ne invata ca remake-urile actuale ramin simple exercitii comerciale esuate artistic, la care se putea renunta cu usurinta.
Cum spuneam, The Bodyguard poate fi gasit pe DVD la ProVideo, pe disc fiind incluse si videoclipul piesei I will always love you si, mai ales, documentarul Amintirile Bodyguardului, o colectie de interviuri si comentarii cu cei implicati in realizarea filmului.
Galerie foto
