Rastignitii se vedeau incadrati intr-o frumoasa rama din flori de gheata. Dar nu ne-am plictisit. La un moment dat s-a auzit un zvon pe coridor, cum ca s-a dat drumul la tren. Si toata lumea s-a bucurat ca la sfirsitul razboiului. Se imbratisau, se pupau, citiva cintau manele. Apoi, fara ca trenul sa se urneasca, brusc s-a schimbat peisajul afara. Dintr-o data, eram in gara la Bucuresti. Aici, toti oamenii de pe peron erau pitici. Si taximetristii-rechini, care te agata de pe peron, ca sa te duca la aeroport pe sume uriase de bani. Si ei erau pitici. Si taxiurile lor erau pitice. Un fel de ricse, de lastunuri. Incapea doar un singur om inalt in ele. Fara bagaje. Daca aveai bagaje, trebuia sa iei taxi separat doar pentru ele. Costa enorm. Si fiecare om inalt, dupa ce cobora din tren, se cupla cu cite un om pitic. Si mergeau asa, perechi, pe peron.
Eu am mers cu metroul. Si cum am ajuns acasa, m-am apucat sa fac curat in dulap. Mi-am dat seama ca am haine vechi de zece ani, flanele pe care inca le mai port pentru ca imi plac, dar din cauza ca am tot aparut in multe poze cu ele, o sa trebuiasca sa renunt la ele. Ca nu da bine sa porti aceeasi haina mai multi ani. Si m-am apucat sa scot din dulap tricouri, tot felul, si sa le pun intr-o punga galbena. Tot scotind, am observat o gaura in placajul din fundul dulapului. La inceput era mica, cit o nuca, dar pe masura ce imi apropiam capul de ea, devenea din ce in ce mai mare.
De partea cealalta era tot dulapul meu cu haine. Am bagat mina prin gaura si am impins usa dulapului. Apoi am bagat capul din nou si m-am uitat in camera. Era aceeasi camera. Acelasi mobilier, jucarii imprastiate pe jos, asezate in aceeasi pozitie ca in camera din care veneam. Si televizorul era deschis tot pe Antena 3, doar ca aici, in camera paralela, Mircea Badea prezenta o carte. Cu poza lui pe coperta. Era o carte scrisa de el. Si era despre el. Si parerile lui despre lume. Sau parerile lui despre el, n-am inteles exact. Apoi mi-am retras capul prin dulap si am revenit in camera mea, doar ca aici la televizor, Mircea Badea vorbea despre cu totul altceva.
Si m-am trezit.