red ca Michel Hazanavicius si Thomas Langmann, regizorul si producatorul lui The Artist, au gasit solutia teoretica ideala ca un film frantuzesc (sau strain, in general) sa ia cele mai importante Oscaruri (cinci cu totul) – sa fie un film mut. Anul trecut n-a fost o mare surpriza cind Discursul regelui/The King’s Speech a primit Oscarul pentru Cel mai bun film, dar si pentru regie, actor principal (Colin Firth) si imagine – e doar un film vorbit in engleza. Dar motivul principal pentru care membrii AMPAS l-au luat pe The Artist in brate se datoreaza faptului ca e un film despre istoria Hollywood-ului si ca gratuleaza, de fapt, cinematograful american – de aceea se si numeste The Artist, si nu L’Artiste.
The Artist si triumful
Chiar si asa, deciziile luate de cei peste 6.000 de membri ai Academiei Americane de Film au fost in mare parte corecte. The Artist merita sa iasa cel mai bun film si Hazanavicius cel mai bun regizor, dar ma asteptam ca, in ciuda faptului ca toate premiile asociatiilor profesionale, cu exceptia Globurilor de Aur, il premiasera pe Hazanavicius la regie, Oscarul pentru regizor sa mearga totusi la Martin Scorsese pentru a pastra un premiu important si acasa. Ca n-a fost asa e cu atit mai bine (si-asa premiul de regie pentru Cirtita/The Departed a fost prea mult, in conditiile in care luase si Oscarul pentru Cel mai bun film).
Felul in care Hollywood-ul l-a luat pe The Artist in brate e exemplar. Harvey Weinstein, unul dintre cei mai influenti oameni de la Hollywood si proprietarul companiei de distributie The Weinstein Company, a acceptat sa distribuie filmul in America fara nici o modificare („Am o singura mare problema“, ar fi spus dupa ce l-a vazut prima oara. „N-am ce taia sau schimba la el.“) Filmul n-a fost (cel putin deocamdata) un mare succes de casa in SUA, dar a stat mot la toate galele asociatiilor profesionale, inclusiv la premiile industriei independente (Independent Spirit Awards), aterizind ca pe unt la Oscaruri. Ce traseu de la pozitia de selectionat la Cannes in afara competitiei, inclus in extremis in cursa pentru Palme d’Or!… „Ar fi fost ca si cum m-as fi dus la petrecere si as fi dansat cu sora-mea“, avea sa spuna Michel Hazanavicius ulterior in interviuri, recunoscind ca singur s-a rugat de Thierry Frémaux, selectionerul festivalului, sa-i bage filmul in competitie. La Cannes, unde The Artist a primit din partea juriului prezidat de Robert De Niro doar Premiul de interpretare masculina pentru Jean Dujardin, agentul international de vinzari Wild Bunch a abordat o strategie insolita. Ca sa nu alunge clientii, n-a spus nimanui prea multe despre film inainte de premiera. Cum fusese introdus cu o saptamina inaintea Cannes-ului in Competitia Oficiala, cind incepea festivalul se stia ca e un film mut si alb-negru, si cam atit. Succesul ulterior a urmat principiul bulgarelui de zapada. Pur si simplu s-a dus buhul.
Deci e minunat ca The Artist a triumfat la Oscaruri, dar acest lucru a fost posibil pentru ca a flatat amorul propriu al Hollywood-ului si pentru ca a fost ajutat de cine trebuia dinauntrul sistemului (cum s-a intimplat si anul trecut cu Discursul regelui). E de mirare totusi ca O saptamina cu Marilyn/My Week with Marilyn, care s-a facut datorita tot lui Harvey Weinstein, n-a avut atita priza la membrii AMPAS chiar daca vorbea despre cea mai stralucitoare stea de la Hollywood. (De unde si expresia „Ulciorul nu merge de multe ori la apa“.)
Premii si nemultumiri
Astfel, a 84-a gala a Oscarurilor i-a adus si lui Meryl Streep un Oscar cadou, in contul celor 15 nominalizari cind n-a luat nimic, drept pentru care acum a facut „hat trick“-ul (a mai fost „oscarizata“ pentru Kramer contra Kramer si Alegerea Sofiei). Gazda ceremoniei, Billy Crystal, a si facut o gluma buna: „Ar trebui sa-i dea si un Oscar pentru cele 15 dati cind s-a prefacut ca se bucura pentru altcineva“. N-au fost surprize insa la rolurile secundare unde nimeni nu se indoia ca Octavia Spencer si Christopher Plummer vor pleca acasa cu cite un premiu. Daca tot vorbeam de cifre, in acest an Christopher Plummer s-a luptat cot la cot cu Max Von Sydow – amindoi avind 82 de ani, cu doi ani mai putin decit Oscarul. „Unde ai stat toata viata, draga?“, i-a spus Plummer unchiului Oscar, pe scena. Nimeni n-a mai parut surprins nici cind Asghar Farhadi a urcat pentru a-si ridica premiul pentru film strain. A Separation (titlu sub care a fost lansat in America filmul al carui titlu englez era cind a luat Ursul de Aur la Berlin Nader and Simin: A Separation) e primul film iranian care ia Oscarul. Fara nici o rautate, trebuie spus ca nu valoarea indiscutabila a filmului a fost premiata – aceasta categorie nu mai retine de multa vreme cele mai bune filme straine ale anului –, ci corectitudinea politica. Desi avea cele mai multe nominalizari – 11 –, Hugo a plecat acasa cu cinci premii tehnice. O sa continui sa ma intreb de ce Academia a considerat ca Descendentii/The Descendants trebuia sa ia Oscarul pentru scenariu adaptare, desi la categoria scenariu original, oricit de simpatic si de nostalgic ar fi Midnight in Paris, cind il pui la concurenta cu A Separation, separarea se impune de la sine. Cred ca mai degraba s-a dorit ca Woody Allen sa revina in familie, de aceea a fost nominalizat si la categoria Cel mai bun film (unde My Week with Marilyn a ramas pe dinafara. Bine ca l-au inghesuit acolo pe Extremely Loud & Incredibly Close).
Si mai am o nemultumire. De fapt, e mai mult regretul ca muzica lui Alberto Iglesias pentru Un spion care stia prea multe/Tinker Taylor Soldier Spy a avut ghinionul sa fie umbrita la toate premiile de coloana sonora de la The Artist, compusa de Ludovic Bource. Asta iti face si mai multa pofta sa o asculti, nu? Pe ultima suta de metri, citeva lucruri despre ceremonie: curatica, muzica live de calitate, montaje inedite legate de cinema (doar tema galei a fost „Celebrate the movies in all of us“), glumele facute de Billy Crystal au parut cristal pe linga bolovanosul Ricky Gervais la Globurile de Aur, dar cel mai reusit moment a fost cu acrobatii de la Cirque du Soleil. La anul sa-i aduca numai pe ei!
PALMARES OSCAR 2012
» Cel mai bun film: Artistul/The Artist
» Rol principal masculin: Jean Dujardin – The Artist
» Rol principal feminin: Meryl Streep – The Iron Lady
» Rol secundar masculin: Christopher Plummer – Beginners
» Rol secundar feminin: Octavia Spencer – Culoarea sentimentelor/The Help
» Cel mai bun regizor: Michel Hazanavicius – The Artist
» Scenariu original: Miezul noptii in Paris/Midnight in Paris – Woody Allen
» Scenariu adaptare: Descendentii/The Descendants – Alexander Payne, Nat Faxon, Jim Rash
» Lungmetraj de animatie: Rango de Gore Verbinski
» Film strain: A Separation de Asghar Farhadi (Iran)
» Imagine: Hugo – Robert Richardson
» Montaj: Fata cu un dragon tatuat/The Girl with the Dragon Tattoo – Angus Wall, Kirk Baxter
» Art Direction: Hugo – Dante Ferretti, Francesca Lo Schiavo
» Costume: The Artist – Mark Bridges
» Machiaj: The Iron Lady – Mark Coulier, J. Roy Helland
» Coloana sonora originala: The Artist – Ludovic Bource
» Melodie originala: Papusile Muppets/The Muppets – Bret McKenzie (Man or Muppet)
» Mixaj sunet: Hugo – Tom Fleischman, John Midgley
» Montaj sunet: Hugo – Philip Stockton, Eugene Gearty
» Efecte vizuale: Hugo – Robert Legato, Joss Williams, Ben Grossmann, Alex Henning
» Documentar lungmetraj: Undefeated – Daniel Lindsay, T.J. Martin, Rich Middlemas
» Documentar scurtmetraj: Saving Face – Daniel Junge, Sharmeen Obaid-Chinoy
» Animatie scurtmetraj: The Fantastic Flying Books of Mr. Morris Lessmore – William Joyce, Brandon Oldenburg
» Fictiune scurtmetraj: The Shore – Terry George, Oorlagh George