Remix-urile trebuie sa aiba o durata de maxim 5 minute. Acestea vor fi trimise in format mp3, 320kbps, pe adresa ccbucuresti@czech.cz (via transfer.ro, wetransfer etc). Toate lucrarile primite vor fi supuse licentei Creative Commons. Deadline: 31 decembrie 2011, ora 23.59. Cistigatorul, selectat de catre un juriu format de experti romani si cehi ai muzicii experimentale, va primi un bilet de avion Bucuresti-Praga-Bucuresti si trei nopti asigurate la Praga, incluzind un program consistent pregatit de Centrul Ceh si Staropramen. De asemenea, lucrarile cistigatoare vor fi difuzate la Radio Romania Cultural si la Radioul Ceh. La sfirsitul proiectului, Centrul Ceh va organiza si un party ce va include o sesiune de ascultare a remix-urilor“.
Am reprodus integral anuntul (fara componenta juriului) ca sa fie clar ce-a urmarit staff-ul Centrului Cultural Ceh din Romania. Nu stiu citi „ziaristi“ au dat importanta evenimentului. Eu am aflat cu totul intimplator, pentru ca nu sint nici ziarist, nici „mester“ in muzici, sa tin urechea deschisa catre astfel de provocari. sE drept, inca mai pierd ore agreabile invirtind butoane si miscind slidere prin LinuxMultiMedia Studio, Hydrogen Drum Machine sau FreeBirth, cel cu interfata clasica, de pe cind eram, nu-i asa, copil in ale computerului! Nu „compun“ vreo melodie, imi place sa urmaresc vumetrele divers colorate (sic!)t Incitanta invitatie a fost luata in serios de gruparea muzicienilor avangardisti coagulata in jurul „casei de discuri“ Local Record. Am pus intre ghilimele „casa de discuri“, pentru ca toti cei care „activeaza“ in cadrul grupului sint adeptii libertatii de expresie si ai raspindirii gratuite a „produsului“ artistic. Iarasi am simtit nevoia sa pun ghilimele cuvintului „produs“, fiindca mi se pare o pretiozitate ridicola, intens folosita de liota jurnalistilor analfabeti. Dar nu folosita chiar fara sens. In fapt, cei care spun faptului cultural „produs“ n-au nici o treaba cu misterul si minunatia artei, indiferent de ce natura ar fi – muzica, poezie, pictura sau film. Pe utilizatorii cuvintului „produs“ i-a interesat, de cind e lumea constituita in societati civilizate, doar sa vinda, sa vinda, sa vinda! Or, de citeva decenii agresivitatea negustorilor a devenit nu doar intolerabila, ci si jignitoare pentru arta in sine. Inutil de precizat ca tot acesti comercianti vulgari sint la originea mai tuturor actelor de cenzura (culminind cu ACTA), fiindca ei detin(eau) monopolul asupra retelelor de comercializare, impunind „genii“ si „staruri“ dupa cum le dicta interesul financiar. Fara a uita sa ameninte pe artisti ca daca nu asculta imperativele producatorului, sint terminati!
Altfel devine problema artei in conditiile internetului. Pirateria e una, libertatea distributiei e altceva. Ambele deranjeaza lacomia celor obisnuiti sa profite. Carora li se poate da peste bot si-n felul cum au procedat cehii: difuzind gratis (descarcare la www.localrec. ro) un album cu zece prelucrari dupa opusuri ale lui Dvorák. Toate lucrate de muzicieni romani, carora le trec aci si (supra)numele, pentru a nu-i neglija, daca ii zarim pe vreo play-lista: Horatiu Serbanescu, Sky to Speak, Parachute Pulse, 150stoka, Dezinhibator, Intrinsec, Luntaire, Sillyconductor, bOg, Nava Spatiala.
Lectia de open mind a cehilor nu mira. Prelucrat software, Dvorák suna incitant, apropiat de progressiv-electronic. Dar fiecare poate sa aprecieze personal. E liber.