Sinteti omul care citeste cartea. Cum e sa faci pledoarie pentru lectura?
Este minunat! Cind mi s-a propus, la inceputul lui 2011, sa realizez o rubrica despre carti in cadrul Telejurnalului matinal, evident ca primul lucru la care m-am gindit a fost ca voi fi comparat, inevitabil, cu “monstri sacri” precum Dan C. Mihailescu sau Alex Stefanescu. Pe de alta parte, era normal sa-mi doresc alt tip de abordare si din fericire mi-a venit ideea sa prezint nu atit carti, cit argumente pentru a citi. Adresindu-ma in special celor care nu prea o fac. Pentru ca, stiti, e foarte usor sa-i convingi pe cei deja convinsi… Aceasta decizie a influentat decisiv formatul, modul de adresare, limbajul, jocul scenic: trebuia sa fiu cit mai colocvial, sa captez bunavointa, sa folosesc umorul si, pe alocuri, chiar limbajul strazii. In plus, a influentat selectia cartilor: le-am evitat pe cele prea grele. Dupa un an, vreo 250 de editii ale rubricii si mai ales dupa cele citeva sute de mesaje primite pot sa spun ca au fost alegeri bune. In plus, m-am intilnit uneori cu colegi, cunoscuti, prieteni care mi-au spus: “Bine, ma, m-ai convins sa mai citesc!”. Mai mult de atit nici nu speram!
Reiau titlul emisiunii dumneavoastra de la TVR si va intreb: de ce-as citi Mass Media Insider?
Ca sa aflati, din interior, cum merge presa. Poate ca dumneavoastra personal stiti, dar cititorul obisnuit de presa, respectiv de carte, are de regula o imagine extrem de partiala si ma tem ca foarte deformata. Va dau doar doua repere. Primul sint banii cistigati. Publicul traieste cu impresia ca jurnalistii sint plini de bani – mai ales ca, nu-i asa?, “se vind” pe bani –, ceea ce pentru noi e doar un basm. Covirsitoarea majoritate a colegilor nostri traiesc la limita saraciei si, in plus, in totala nesiguranta a locului de munca. Al doilea reper deformat: “presa asta…”, cu cel mai peiorativ ton posibil. Dar presa nu inseamna numai stiri inventate, comentarii malitioase si partizane, calambururi ieftine si talk-show-uri isterice, ci si cronica de carte sau de concert, reportajul cultural, ancheta meseriasa, documentarul etc.
Ati fost si sinteti in continuare in culisele presei romanesti. Ce nu se citeste in ziare, ce nu se vede la televizor si ce nu se aude la radio?
In primul rind, foarte multe performante din diferite domenii. Performante individuale, de grup, de familie, de mica firma etc. De pilda, se vorbeste atit de mult despre slaba capacitate a Romaniei de a absorbi fondurile europene. E adevarat, din pacate. Dar tocmai de aceea ar trebui promovate cazurile in care un simplu cetatean din nu stiu ce colt de tara si-a “tras” o ferma zootehnica hi-tech pe bani europeni. Oamenii astia exista si sint excelente modele. Dar noi avem alte “modele” de promovat… In al doilea rind, nu se citesc in ziare majoritatea problemelor care privesc exact breasla ziaristilor, pe principiul “Nu vorbi despre funie in casa spinzuratului”. Un exemplu: majoritatea jurnalistilor nu prea vor avea pensii, pentru ca sint platiti pe drepturi de autor…
Ce inseamna sa fii jurnalist in Romania?
O extraordinara aventura! Ceva care ar putea intra in seria de documentare “Ghid de supravietuire” sau chiar in “I Shouldn’t Be Alive”!
Unde l-ati pierdut pe Stefan Barack dupa 2010?
In spatiul virtual… Nu mi-a mai scris… Mi-e dor de el. Una peste alta, pare sa fie un om de treaba. Poate ca intr-o zi o sa-nceapa din nou sa-mi scrie si atunci s-ar putea sa iasa de un volum 2 la Mass Media Insider!