Odata cu numirea lui Mihai– Razvan Ungureanu in fruntea Guvernului, am gindit si eu, alaturi de foarte multi romani, ca presedintele isi pregateste succesorul. Calcindu-l in picioare pe Boc, dictindu-i orice miscare, asa-numitul “sef al Statului” ii redusese personalitatea asa-numitului “sef al Guvernului” la conditia unei menajere, o persoana al carei unic rol era sa stearga un pic praful prin diverse cotloane ale tarii, in functie de indicatiile stapinului. Viitorul politic al lui Boc era nul, tocmai din pricina anularii personalitatii sale. Era firesc deci sa-ti inchipui ca, alegind pentru functia de prim-ministru un om precum Mihai-Razvan Ungureanu, al carui nume inseamna ceva si dincolo de cariera politica, Traian Basescu s-a gindit la viitor.
Insa, pentru a-i crea premierului un viitor politic, presedintele era obligat sa se retraga in penumbra, sa isi ia miinile de pe Guvern si sa-i asigure astfel noii vedete politice o cariera solo cit mai pronuntata. Asa am crezut, asa era firesc sa cred ca se vor intimpla lucrurile. Si ar fi fost o lovitura de maestru al celui care, din cind in cind, te face sa crezi ca e capabil de asa ceva.
Traian Basescu nu traieste insa pentru nimeni altcineva in afara de el insusi, iar prin iesirea sa in fata Parlamentului de miercuri, presedintele a aratat clar acest lucru. Ce-a facut, in fapt, in Parlament? Sa uitam pentru moment pledoaria pentru mita electorala prin “reintregirea salariilor” si sa ne concentram asupra fondului. A facut ceea ce facea si inainte, cind era seful suprem al lui Emil Boc. A trasat directive, indicatii pretioase, s-a aratat oamenilor din fata televizorului ca salvator, nefiind dispus sa lase nici macar mita electorala despre care vorbeam spre folosul Guvernului si al primului-ministru.
Nu, Traian Basescu nu e capabil de strategii. El actioneaza numai dupa capul lui, dorindu-si un singur lucru: sa fie in prim-plan. Ce folos politic are din asta? Daca e sa ne ghidam dupa ce ne spun sondajele si dupa starea de spirit din tara, n-are nici un cistig. Insa presedintele nu mai traieste printre oameni, ci doar in visul perpetuu al bailor de multime de odinioara. La asta tinjeste, de asta isi continua cariera de primadona, nefiind dispus sa cedeze nici un centimetru de scena in favoarea altcuiva. Isi doreste Mihai-Razvan Ungureanu o personalitate proprie, care sa-i asigure succesul politic viitor? Treaba domniei sale. Basescu e numai unul, iar lucrul asta trebuie sa se stie.
Basescu e numai unul si in acest “unul” de care e indragostit, marea sa iubire, se va situa, imperturbabil, pina la finalul mandatului. Printre putinele sale puncte pozitive, cu siguranta n-o sa descoperim nicicind modestia. La fel cum, o pot afirma convins in sfirsit, n-o sa descoperim nicicind strategia politica, cea care, adica, e menita a servi nu doar interesele personale, ci si cele de partid, dar mai ales cele ale tarii. “Jucatorul” e un dribleur de curtea scolii care, neobservind ca ceilalti fotbalisti s-au retras, plictisiti, pe margine, continua sa dribleze barele portii, tot sperind ca vreo fenta de-a sa o sa stirneasca din nou vuietul extaziat al multimii. Nu va mai avea parte de asa ceva niciodata, dar, asta e unul dintre cliseele fotbalului, speranta moare ultima.
In ceea ce-l priveste pe primul-ministru, domnia sa se afla intr-o situatie extrem de delicata. E clar ca, din aceasta pozitie, cu Traian Basescu se poate lucra doar in doua moduri: fie infruntindu-l, precum premierul Tariceanu, ceea ce taie orice punte de comunicare si il transforma pe presedinte intr-un dusman. Fie fiindu-i supus, precum premierul Boc, atitudine care l-ar anula insa politic. Cale de mijloc nu exista.
Iar din acest punct de vedere, e de urmarit cu maxima atentie ce va urma. Pentru ca, desi adversarii politici isi freaca miinile la gindul ca in fruntea Guvernului se afla un nou Boc, eu imi permit sa cred ca vom avea parte de anumite surprize din partea lui Mihai-Razvan Ungureanu. Si cred asta spre binele sau. Altfel, nu va ramine in memoria noastra decit ca o noua victima, mai mult sau mai putin inocenta, a insatiabilei pofte de putere a presedintelui Traian Basescu.