Sa vina sociologii si antropologii sa explice oare ce se intimpla. Si mai ales de ce. In loc sa tot astept explicatii (desi le am si eu pe ale mele), m-am gindit sa fac o ancheta fulger printre doamne si domnisoare, cunoscute sau nu, fix de 8 martie, de dimineata pina seara, prin locurile pe unde am trecut. Uitati ce florilegiu a iesit din cele doua intrebari tisnite ca din arc: 1. Ce v-ar fi bucurat sa primiti de 8 martie? 2. Si ce-ati primit?
La redactie, Alina lui Gheo raspunde rapid la chestiunea nr. 1: o excursie in Australia sau, pe bune, un android nou, ultimul racnet. Si la 2: o floricica si o amandina la cofetaria “Trandafirul”. Prin telefon, amica Lili mi-o reteaza scurt. Zice s-o las cu timpeniile astea, fiindca n-are chef de nici o bucurie. “Sint intr-o pasa foarte, foarte proasta, intelegi?” Pe strada, agat o doamna respectabila, la vreo 70 de ani, cu haina si caciula de vulpe, care tine in triumf un cos superb cu trandafiri rosii. Ramin cu gura cascata cind o aud: “Am primit ce mi-am dorit de la prietenul meu. De sarbatori imi aduce numai trandafiri rosii, pentru ca stie ca asta vreau”. In libraria Esotera, mare surpriza: Clara spune ca nu si-a pus nimic in gind si asteapta pina seara sa vada ce o sa primeasca. In schimb, Flori declara cu hotarire: “M-ar fi bucurat un set complet, nu de aur, dar cu pietre semipretioase: lantisor, cercei, inel. Si iata-le! Mi le-am cumparat singura azi-dimineata”. Rebeca si Simona, care sint cele mai tinere, si-ar dori o cina romantica. Si adauga pline de speranta ca asa o sa si fie. Iar Florica, de departe cel mai bun patron de librarie din citi cunosc, zice ca la Carte: “Numai bucurie in suflet imi doresc. Altceva nimic”.
Pe strada Lucian Blaga o intilnesc pe avocata Mira. “Urasc 8 martie”, zice ea si nu-mi vine sa-i cer nici o explicatie. Cum nu mai adaug nimic nici dupa ce Gabi, care e doctorita, spune zimbind trist ca nu si-ar dori decit sa fie sanatoasa 100%, dar ca a atins abia 60 de procente. Intru in farmacie si ma apropii sfios de o maicuta care sta si ea la rind. Asa aflu ca in ortodoxie ziua femeii e in Duminica Mironositelor. In Piata Libertatii, Steliana de la chioscul de ziare trage cu sete din tigara si zice plina de naduf ca pina acum, adica spre prinz, n-a primit nimic, dar ca asteapta si ca orice i-ar cadea bine. In schimb, Mary, de la micul magazin de difuzare a presei de dupa colt, e inundata de flori. Numaram impreuna peste 20 de buchete de la clienti. Iar galerista Sorina, pe care o vad seara la o zi de nastere, povesteste rizind cum, pe linga crini si garoafe venite de te miri unde, s-a ales si cu cinci telefoane de curtoazie de la un mosulean care bate spre 90 de ani. Cind am ajuns tirziu acasa, ce sa vezi in computer? Venite din Canada, de la fiica-mea, Oana, si Calin, o poezie si o felicitare din 8 martie 1981, pe cind Oana avea 5 ani. Atunci si-a lipit poza intr-o inima rosie si deasupra a scris cum a putut: “draga mami te iubesc”. Iar acum, felicitarea a reajuns la mine, scanata si cu mesaj: “desi in Canada nu umblam cu chestii de astea, iti zic de 8 martie ca esti mamaloiu no. 1 in lume”.