Una dintre explicatiile acestui triumf este, trebuie s-o spunem, absenta din acest an dintre nominalizati a celor de la Pixar. Cu Andrew Stanton (Wall E) si Brad Bird (Ratatouille, The Incredibles) plecati pe cararile filmului de „live action“, John Lasseter & co au coborit in berna stacheta artistica, preferind, ca in cazul lui Cars 2, sa nu faca un film, ci un imens catalog animat 3D pentru noua colectie de masinute. Financiar vorbind, trucul le-a iesit – au vindut mai multe jucarii decit franciza Harry Potter –, dar pentru prima oara de un deceniu si mai bine, Pixar absenteaza de la Oscar.
O alta explicatie este calitatea peliculelor concurente. Foarte bune, dar se vede treaba ca, in ochii specialistilor, Rango a avut ceva in plus fata de ele.
Printre nominalizati: primul spin-off al seriei Shrek – mai bun decit ultimele episoade ale seriei cu capcaunul verde; Kung Fu Panda 2 – macar la fel de bun ca primul (daca nu mai bun), cu un Gary Oldman de zile mari ca voce de paun negativ, cel mai mare succes de animatie al anului trecut; Chico & Rita – un mare necunoscut, productie spaniola de Fernando Trueba si Javier Mariscal, o poveste excelent animata, injectata cu mult romantism, erotism si multa muzica, despre o frumoasa cintareata si un talentat compozitor in Havana anilor ‘40-’50. Este un film cu multe premii importante si cu o nominalizare la Annie Awards pe care, din pacate, nu-l vom vedea la cinema si pe care cine stie daca il vom gasi editat la noi, pe DVD; nu in ultimul rind, un concurent important a fost si filmul francez Une vie de chat, poveste cu copii, pisici si banditi de Alain Gagnol si Jean-Loup Felicioli care au avut tupeul ca, in era digitala, sa faca un film desenat traditional, extraordinar colorat, care aduce uneori aminte de Saul Bass, cel care facea generice iesite din comun (si) pentru Hitchcock.
Un deliciu pentru iubitorii de western
Rango s-a dovedit a fi mai pe placul celor care au votat premiul pentru animatie, optiune perfect justificata fiindca istoria aceasta cu un cameleon in Vestul Salbatic este, fara doar si poate, cel mai interesant film de animatie propus anul trecut de un mare studio american.
Este si o premiera: primul film de animatie pentru Gore Verbinski, mai cunoscut drept tipul de la cirma primelor trei Piratii din Caraibe, si primul film de animatie suta la suta pentru Industrial Light & Magic, firma aflata de peste trei decenii in avangarda efectelor speciale. Aici, cei de la ILM se cam alinta fiindca, intre noi si sute de milioane de spectatori fie vorba, ultimele Razboiul stelelor au fost, de fapt, filme de animatie in care, accidental, apareau si actori…
Rango este un mariaj reusit intre fabula cu animale si o mare dragoste fata de western. Este povestea unui cameleon numit Rango, actor ratat (cu vocea si apucaturile tacanite ale unui Johnny Depp ce aminteste permanent de piratul Jack Sparrow) care, in urma unui accident, esueaza intr-un orasel prafuit si darapanat din Vestul Salbatic, populat cu o intreaga fauna de animale de desert. Printr-un bizar concurs de imprejurari, cameleonul devine serif al oraselului, pozitie din care, cu toate gafele si prostiile sale, trebuie sa rezolve problema apei care dispare, sa prinda tribul de cirtite-tilhari si, nu in cele din urma, sa se dueleze cu un celebru pistolar-sarpe cu clopotei.
O astfel de poveste, in miinile celor de la Disney de exemplu, ar fi devenit automat o istorioara muzicala slefuita pina la greata. Numai ca statutul de „debutanti“ in animatie al lui Gore Verbinski si al celor de la ILM le-a permis sa rescrie intr-un mod creativ toate regulile jocului si codurile productiilor de gen. Rezultatul este mai mult decit satisfacator, Rango dovedindu-se un film de animatie atipic fata de ceea ce se produce in mod normal in uzinele americane sau, cum spune un critic american, „echivalentul pentru copii al unui western de Quentin Tarantino“. Un Tarantino revazut si corectat de Chuck Jones si Tex Avery, daca va puteti inchipui un astfel de „animal“, care antreneaza o menajerie extrasa parca direct de barul cu extraterestri din primul Razboiul stelelor.
Cam prea bizar pentru copii (cele citeva zeci de personaje, executate cu un realism demn de ILM, nu sint iepurasii roz la care te-ai astepta, ci o armata de creaturi solzoase, jumulite si teribil de ciudate), Rango este si un deliciu pentru iubitorii de western si film in general, fiind umplut pina la refuz cu trimiteri si referinte pe care cinefilii se vor distra sa le decripteze. Pina si coloana sonora realizata de Hans Zimmer propune deseori prelucrari destepte dupa muzica scrisa de Ennio Morricone pentru western-urile lui Sergio Leone.