Fanii P.D.-L.-ului si ai presedintelui Basescu au triumfat pe forumurile ziarelor, vazind intr-o simpla emisiune de televiziune o intreaga victorie a Puterii in fata Opozitiei. Sa fi fost cu adevarat asa? Ce mai conteaza, de vreme ce asta e perceptia publica… O singura problema: inca am dubii, pe care doar timpul ar putea sa mi le rezolve, ca Mihai Razvan Ungureanu e omul lui Basescu sau chiar al P.D.-L.-ului. Iar prestatia sa de la Antena 3 n-a facut decit sa-mi confirme aceste dubii. Dar poate nu e cazul sa discutam inca despre acestea.
Dupa emisiunea cu aura de eveniment de marti, am observat ca reactiile il privesc mai mult pe realizator decit pe invitat. Cred ca e o perspectiva gresita. Sigur, Mihai Gadea n-a excelat nicicind din punct de vedere jurnalistic, asa incit faptul ca „s-a ales” pe sine pentru o confruntare cu premierul (indiferent de scuzele cu care realizatorul a venit a doua zi, dialogul exact asta s-a vrut: o confruntare) a fost, pur si simplu, o eroare. Dar bucuria demolatoare a unora in privinta lui Gadea e inutila. Caci, desi mi-am inceput si eu textul printr-o intrebare retorica al carei subiect era jurnalistul, nici pe departe nu in prestatia lui avem o cheie a discutiei, ci, evident, in cea a premierului.
Invitatul de la „Sinteza zilei” de marti a parut, in ciuda faptului ca nu a spus nimic cu adevarat relevant, incomparabil mai independent decit Emil Boc, incomparabil mai inteligent politic decit acesta, incomparabil mai versat, incomparabil mai convingator atit pentru publicul intelectual, cit si pentru publicul larg. Si, totodata, incomparabil mai „periculos” – caci un om capabil intr-o asemenea masura sa se fereasca de orice capcana, ba chiar sa-l traga in ea, in loc, chiar pe cel care i-a intins-o, e nu doar de admirat, cum vad ca se intimpla in momentul de fata, dar si de privit mai atent, cu rezerve, cu un strop de buna suspiciune. Dupa „momentul Gadea”, Mihai Razvan Ungureanu a iesit din croielile fine, pentru a se imbraca in unele tari, rezistente.
Si mai e ceva de remarcat. Prin felul in care s-a plimbat printre „meandrele concretului”, obosindu-l si ametindu-l pe moderator, pina cind acesta n-a mai fost capabil sa observe ca raspunsurile reale la intrebari s-au pierdut pe undeva, premierul ne-a amintit de principala calitate a lui Ion Iliescu, cea care i-a adus, printre altele, faima de mare politician. O calitate imbunatatita insa, pentru ca, desi mesajul e aproape nul, pe premier il asculti totusi pina la capat. Apoi, deoarece provine din mediul intelectual, la fel ca Emil Constantinescu, Mihai Razvan Ungureanu isi poate asuma si calitatile acestuia. Si aici cu un plus: exista inclusiv din acest punct de vedere mai multe motive de respect pentru actualul prim-ministru, caci realizarile sale sint deja demne de luat in seama si ca istoric. Merita observat apoi ca unele momente de franchete polemica, dezvoltata in ironie, il recomanda ca avind si calitatile cu priza la public ale lui Traian Basescu. Evident, si aici cu un plus: la premier e vorba chiar de ironie, nu de-o bascalie dizgratioasa, precum cea a presedintelui.
Ce vreau sa spun cu toate astea? Nimic altceva decit ce am spus. Caci nu e nici o noutate in a avea asteptari ca actualul premier sa devina, intr-un viitor nu foarte indepartat, un candidat la presedintie. Si totusi, desi pina acum pare ca i-am adus aici un elogiu premierului, am scris toate astea cu o anume ingrijorare. Pentru ca, insumind si punind semnul egal, rezultatul pe care toate acestea il pun in dreptul noului nume important din politica romaneasca se transfera in dreptul unui public care freamata, se extaziaza, e gata sa imbratiseze un alt „Salvator” al natiei. Deocamdata, doar la un nivel scazut intr-un eventual proces electoral, caci nici timpul nu l-a ajutat inca pe M.R.U.
Tendinta insa, tocmai datorita enumeratelor calitati, este aceasta. Dupa prestatia din emisiunea lui Mihai Gadea, Mihai Razvan Ungureanu se arata tot ca un politician capabil sa stringa fani, nu votanti pur si simplu. Si macar din 2004 incoace am putut observa ca fanii il transforma pe politician in vedeta. Iar vedetele au tendinta sa fie mai atente la jocul lor de scena, adica la imagine, decit la binele real pe care ar trebui sa-l faca. Parca mi-as fi dorit, in concluzie, ca la urmatoarele alegeri sa ne dam voturile unor politicieni si-atit. Ar fi fost mai simplu. Si, cred eu, mai eficient.