Intimplarea s-a petrecut de Ziua Mondiala a Poeziei (21 martie), infratita cu cea a Apei (22 martie), la Timisoara, in statia de tratare pe care o pastoreste meserias bravul Aquatim. Pentru ca nu va puteti imagina cum arata una din fintinile construite de arhitectul Laszlo Szekely in 1914, in mijlocul unui parc urias cu platani, trebuie sa va pun sub ochi o fotografie.
Ce ziceti? Curat OZN! Asa o si stiu ufologii din toata lumea, caci farfuria argintie de la marginea Timisoarei, vazuta de sus, dar si din lateral, circula in draci pe internet. Cladirea asta ciudata mi-a infierbintat mintile pe cind eram copil si porneam in grup cu bicicletele spre Urseni, ca sa facem baie in Timis. O zaream stralucind printre copaci, pazita de soldati ca o comoara si imi parea ca in orice clipa o sa-si ia zborul cu noi cu tot. Iar acum, in 2012, ma revars liric ca sa anunt ca portile fintinii s-au deschis pentru literatura si muzica. Fiindca exact asta s-a intimplat. Umar la umar, SC Aquatim, Biblioteca Centrala Universitara “Eugen Todoran” si Asociatia Culturala Ariergarda au organizat in 22 martie dupa-amiaza un maraton de poezie si jazz.
Au recitat Aleksandar Stoicovici, Ana Maria Puscasu, Marius Stefan Aldea, Adrian Chis, Borco Ilin, Simona Constantinovici, Eugen Bunaru, Adrian Bodnaru; au cintat la saxofon si chitara Liviu Butoi si Tony Kuhn; au moderat Daniel Vighi, Viorel Marineasa si Robert Serban. Asta ar fi stirea de presa. Dar va dati seama ce poem ar iesi despre cum au sunat cuvintele si muzica intr-un cilindru alb-argintiu cu diametrul de 20 m si adinc de vreo 30? Si despre cum, la doar 1 (un) grad Celsius, cit era in fintina, mintile spectatorilor s-au incins, de parca ar fi fost rapiti de un vehicul ciudat si dusi spre alte lumi.