Curiozitatea m-a facut sa ma opresc si sa studiez gramezile informe de obiecte. Treceam de la una la alta si, vazind toate acele lucruri de aruncat, mi-am amintit – nu tocmai aleatoriu – de romanii care regreta perioada comunista si care sustin, cu argumente dubioase, ca atunci se traia mai bine decit astazi.
E drept, azi Romania e o tara slab dezvoltata, cu slabe sanse de progres. Romanii sint printre cei mai saraci locuitori ai Europei, cu perspective serioase de a deveni si mai saraci, iar administratia publica si clasa politica numara in rindurile lor multi, prea multi indivizi incapabili, onerosi ori de-a dreptul ticalosi, al caror patriotism nu trece dincolo de limba cu care articuleaza discursuri gaunoase. Doar ca acesti oameni ar fi fost tot in pozitii de putere si ar fi actionat la fel si intr-o fictionala Romanie comunista de mileniu trei. Ei sint politrucii vesnici, care au continuat sa se promoveze unul pe altul din 1990 pina azi, asigurind si schimbul de generatii cu tineri asemenea lor.
Dar de aici si pina la comparatia cu anii comunismului, facuta in defavoarea Romaniei de azi, e cale lunga. Asta se poate vedea, cum ziceam, chiar dintr-o banala examinare a ceea ce niste cetateni obisnuiti scot in strada in fiecare primavara sau toamna: gunoaiele de care nu mai au nevoie in casa.
Am incercat mai intii sa ma pun in mintea cetateanului roman din anii comunismului. Dupa ce mi-am pus astfel masca mentala a unui ins din… sa zicem 1987, am identificat, unul cite unul, seturile de obiecte aruncate in strada. Uite colo o noptiera cu balamalele smulse. E din lemn masiv, de nuc. Cum Dumnezeu sa arunci asa ceva? Ii repari balamalele, o cureti putin, o lacuiesti si gata: ai o noptiera solida, cum nu se mai fac. Mai incolo cineva a aruncat un televizor mare, negru, cu ditamai ecranul. Bun, poate ca televizorul e iremediabil stricat, dar macar difuzoarele pot fi demontate si refolosite. Sau piesele dinauntru. O naveta de plastic plina cu sticle de bere… cum sa arunci asa ceva? Sticlele acelea sint nepretuite. Si naveta poate fi refolosita. Doua valize din carton, cu intarituri de lemn si colturi de metal. Sint bine intretinute, nu par sa aiba defecte… trebuie sa fii nebun sa le arunci! Ca sa nu mai vorbim de valiza aia cu rotile, pentru calatorii. N-are decit fermoarul stricat, ce mare lucru s-o repari? A, uite o lampa de birou! Nici stinghiile acelea n-ar fi rele, macar pentru foc, daca nu pentru altceva. Iar hainele… Doamne, cite haine se arunca! Haine inca bune, aduse din… din strainatate! Le speli, le cosi un pic si esti imbracat ca occidentalii.
Si asa mai departe. Aproape tot ce a fost azvirlit in strada in primavara lui 2012 ar fi fost pastrat cu grija in 1987. Pina si sacii de plastic in care erau puse hainele de aruncat ar fi fost spalati si refolositi. Romanii din 1987 ar da navala pe strazile de azi si ar curata tot, absolut tot, de n-ar mai avea ce culege echipele de la Salubritate.
Da, o ducem prost si ne alegem prost conducatorii. Numai ca solutia nu se afla in trecut. Lumea s-a schimbat. Ceea ce azi inseamna gunoi ieri insemna bunastare. Nu cred ca un roman de atunci, care colectiona doze goale de bere, ar refuza saracia de acum. Problema e ce ar face mai departe. Adica ce facem noi. Nostalgiile idealizante sint doar balast si trebuie scoase cit mai repede din casa. Abia dupa aceea putem incepe curatenia de primavara.