— Ce?
— Da, tu. Trening verde. Cu iepuras. Ce-ai la spate?
— N-am nimic.
— Minti. Nu te-au invatat acasa ca nu-i frumos sa minti? Ai ceva la spate, degeaba te ascunzi.
— O masina.
— Stiu. E rosie, asa-i? Si nu-i orice fel de masina, nu? Este chiar vestitul Fulger McQuinn!
— Da.
— Am ghicit! Da-o-ncoa.
— Nu vreau.
— Ba da. Aici trebuie sa imparti. Asa e regula. Daca un alt copil vrea o jucarie, trebuie sa i-o imprumuti si lui. Macar putin. Imi pare rau ca trebuie sa fac asta, dar asa e regula. Esti nou aici?
— Da.
— Cum te cheama?
— Vasile.
— Serios?! Oau. N-am mai auzit numele asta. Iti las jucaria pentru ca ai un nume interesant. Dar asta inseamna ca sintem prieteni. Vrei?
— Da.
— Ok. Bate palma asa. Esti un prieten bun. Cred ca ne vom intelege de minune. Sa stii ca eu am fost in multe gradinite si am auzit multe nume, dar pe al tau nu-l stiu. E nou?
— E vechi. Il am de la bunicul.
— Pe bunicul meu il cheama Nelu. Dar pe mine ma cheama Alberto. E un nume din Italia… Sa stii ca n-am glumit cind am zis de regula impartirii. Trebuie sa dai si la altii jucaria ta. Ai inteles?
— Nu!
— Dar ce n-ai inteles? Ca nu-i asa greu… Trebuie sa nu te atasezi de obiecte, pentru ca ele se strica si dupa aia nu le mai ai. Jucariile te fac sa plingi. Daca iti place foarte mult o jucarie, o pierzi si dupa aia plingi tare. E aici o fata care avea o papusa. Si un baiat i-a rupt capul si l-a aruncat pe geam. Si fata a plins foarte tare, pentru ca ii placea foarte mult papusa aia. Daca nu-i placea asa tare, nu plingea.
— Daca nu lasa papusa din mina, n-ar fi pierdut-o. Daca nu dau masina la nimeni, n-o s-o pierd!
— Ba da! Pentru ca eu si cu prietenul meu Luca o sa ti-o luam. Si-i rupem capul si o aruncam pe geam. Ca sa-ti dam o lectie. Ca sa vezi ca e bine sa imparti jucariile!
— Da? Iar eu va spun lui mama!
— Iar noi te spunem lui doamna educatoare ca n-ai vrut sa imparti jucaria cu noi si o sa te pedepseasca.
— Bine, atunci nu va spun lui mama…
— Asa da. Ma bucur ca ai inteles.
— …pentru ca deja ii veti fi spus voi, fraierilor! Pentru ca mama mea e doamna educatoare! Si o sa va dea afara din gradinita, si o sa vorbeasca la alte gradinite sa nu va mai primeasca nicaieri, la nici o gradinita din lume, si o sa mergeti in padure, unde-i frig si intuneric, si o sa traiti sub pamint, cu animalele, si o sa va manince lupul! Na!
— …Nuuuu, nu vreaaaaau. Te rooog, nuuu! Uite, iti dau ce vrei tu. Am doar o bila colorata. Dar e a ta. Vrei?… Te roooog!
— Nu vreau nimic! Esti un prost si un credul.
— Ce?…
— Mama mea nu e educatoarea, te-am pacalit! Te las sa stai linga mine, ai putea sa inveti cite ceva. O sa-ti spun Italianul si o sa fii mina mea stinga. Acum du-te si adu-mi niste apa. Mi-ai facut sete. Hai, pronto! Si nu te mai holba asa! Si cheama-l si pe Luca. Vreau sa-l cunosc.