Am in schimb prieteni pentru care intratul intr-un magazin de vinuri, cum ar fi cel numit Bibliotheka, e cit un stat cinci ore la Barnes&Noble. Magazinul de la nr. 24 de pe strada care poarta numele eroului eliberator al Timisoarei (la 1716) e lipit chiar de Casa Printului. Acolo se zice ca acesta, adica Eugeniu de Savoya, ar fi citit in premiera mondiala Monadologia lui Leibniz, caci purta in tolba manuscrisul care ii era dedicat. Pentru ca printul se ostoia dupa cite un asediu delectindu-se cu filoszofia si cu cite un pahar de vin, nu se putea ca templul licorii fermecate din urbea de pe Bega, aflat la citeva numere mai sus pe aceeasi strada, sa nu-i poarte numele. Atunci cind patrund acolo, in enoteca de Savoya, prietenii mei vinofili capata brusc un aer important, de savanti. Stau uneori cu ei la masa si ramin muta de admiratie cind ii aud vorbind despre cupaje, grife, baricari, postgust, nas si alte cele, care-mi suna ca un cod secret.
Dar nu scriu tot ce scriu ca sa le fac reclama lui Andrei Herczeg si Eugen Ciorica, proprietarii lacasului. Ci ca sa dezvalui cum enoteca si hertegul ei au stiut sa aduca arta printre vinuri. N-am destule degete la miini ca sa numar cite maratonuri de poezie, vernisaje, concerte de jazz sau de muzica veche, albume si carti i se datoreaza. Si, in ultimul an, doua mega-actiuni artistice: tabara de sculptura in andezit (pe care Andrei Herczeg a organizat-o in premiera la Garana, in 2010) si Barrique Art. Daca despre o tabara de sculptura va mai puteti inchipui ceva, cu baricartul e mai greu.
Iata cum au stat lucrurile. S-au luat 22 de butoiase de vin numite baricuri si s-au dau pe mina a tot atatia artisti (pictori, sculptori, arhitecti). Devenite nastrusnice opere de arta, baricurile astea s-au expus in muzeu, s-au vernisat, s-au facut catalog, dupa care au inceput sa se rostogoleasca prin lume. Ce ziceti?