Motivul, stiut numai de el caci lor nu le-a oferit nici o explicatie, este furia, mai exact, aparitia lui cu un cutit in mina, buimac, ametit de bautura, deasupra patului in care Eleonor si Asmaan dorm fara sa banuiasca nimic, dupa ce, cu citeva ore inainte, adultii au avut o cearta conjugala. In caz ca nu v-ati dat seama, respectabilul profesor de la Oxford s-a gindit, pret de citeva secunde bune, daca n-ar fi tocmai o idee rea sa-si omoare familia, insa in cele din urma s-a razgindit. Totusi, impulsul de a urca cu un cutit in dormitorul unde mama si fiul se aflau in vulnerabila postura a celor ce dorm a fost un avertisment suficient de puternic pentru a-si lua talpasita, speriat ca data viitoare gindul s-ar putea preface-n fapta. Drept pentru care s-a urcat in primul avion spre New York, sperind ca America il va izbavi de minia lui. Este vorba de America anului 2000, cind 11 septembrie era inca o zi ca oricare alta, o America prospera, triumfatoare, optimista, o America utopica ce inca iti mai poate spune sa visezi fara ca asta sa te faca sa pufnesti in ris, o America in care azi esti un nimeni, iar miine poti fi cineva.
Desigur, e mai bine sa fii deja cit de cit cunoscut cind ajungi in Noul Canaan sau macar sa ai ceva bani la tine, caci altfel nu-ti vei putea inchiria un apartament confortabil si spatios tocmai in Upper West Side, adica exact ceea ce face domnul profesor. Dar cum poate un fost academic sa-si permita un apartament in centrul New York-ului? Ei bine, nu din pensie. In urma cu douazeci de ani, Malik Solanka s-a retras de la King’s College pentru a intra in televiziune, si nu oricum, ci drept creatorul papusii Isteata, in cadrul unei emisiuni, initial difuzata la o ora tirzie din noapte, apoi din ce in ce mai populara, inclusiv printre intelectuali, si astfel reprogramata la o ora de maxima audienta, pina cind papusa a iesit din ecranul televizorului unde statuse cuminte si s-a multiplicat in milioane de papusi, de diferite dimensiuni si cu diferite infatisari (cea mai mare intrece inaltimea unui om), iar Solanka a pierdut controlul asupra vietii ei comerciale, nu insa si banii care ii alimentau constant conturile, caci la orice contract nou incheiat, un procent din venituri ii revenea automat lui.
Asadar, profesorul ar fi putut pleca oriunde ar fi dorit in lume, alegerea Americii de a-l elibera de furie, teama si durere fiind pur subiectiva si foarte gresita. Pentru ca dincolo de aparente, America e mai furioasa decit toti, e Furia insasi, caci asa cum Solanka realizeaza mai tirziu, “din furie pornesc creatia, inspiratia, originalitatea, pasiunea, dar si violenta, durerea, distrugerea fara scop si fara teama…”. America le contine pe toate, le intruchipeaza pe toate, iti da si iti ia cu aceeasi naturalete, ca si cum si gloria, si decaderea nu pot umbla decit impreuna, doua surori nedespartite, una frumoasa si cealalta urita, iar odata ce-ai poftit la cea frumoasa, esti blestemat sa te-nsotesti cu cea urita.
Dar nu trebuie sa-l judecam atit de aspru pe bietul profesor. In fond, asemenea “oricarui coboritor pe insula Ellis”, tot ce-si dorise Solanka fusese s-o poata lua de la capat. “Da-mi un nume, America”, se roaga el la zeita-tara, “fa din mine un Buzz, un Chip, un Spike. Scalda-ma in apele uitarii si invesminteaza-ma in platosa ignorantei. Trece-ma in rindul milioanelor tale de oameni obisnuiti si inmineaza-mi caciulita de Mickey Mouse! Fa sa nu mai fiu istoric, ci un om fara istorie. Voi smulge din gura mea limba mincinoasa a mamei mele si voi vorbi doar engleza ta stricata. Scaneaza-ma, digitalizeaza-ma, teleporteaza-ma. Daca trecutul este Pamintul acesta batrin si bolnav, fii tu atunci, America, farfuria mea zburatoare. Poarta-ma in zbor pina la marginea universului.” Ce doreste Solanka este de fapt sa se reinventeze, sa creeze din nou, sa nu mai fie sclavul Istetei si al succesului ei, dar nici al familiei sale. De altfel, in noaptea cind a fost la un pas de a-si omori familia, Solanka a sfirsit injunghiindu-si una dintre primele doua papusi create, arhetipul tuturor Istetelor, dupa care, neizbutind sa se debaraseze complet de ea, a luat-o cu el la New York.
Succesul vine intotdeauna insotit de esec
Reinventarea profesorului in America pare la-nceput un succes. Furia care-l cotropise, furie care acum se explica prin impasul creator si dependenta fata de Isteata pare sa scada pe masura ce o cunoaste pe Mila Milo, fiica unui scriitor sirb dizident, traitor in America, care din cind in cind se mai culca si cu ea, asta pina ce s-a hotarit sa se intoarca in Serbia cuprinsa de razboiul civil, unde a sfirsit aruncat in aer de o bomba. Prima intilnire cu Mila are loc sub auspicii nefavorabile, femeia suspectindu-l de a fi criminalul in serie ce omoara femei bogate, scalpindu-le, aceasta fiind de altfel una din subintrigile romanului. Apoi, ea il recunoaste drept creatorul papusii pe care, copil fiind, o urmarise la televizor, si-l incurajeaza sa se apuce de un nou proiect ce va deveni universul virtual Galileo-1, un site web, si el impanat de papusi. Nu doar de incurajari are parte Solanka cind se afla in prezenta Milei, ci si de multele ei tachinari erotice, carora le rezista doar pentru ca la momentul acela e deja prins in mrejele tulburatoarei Neela Mahendra, o femeie de o uluitoare frumusete, cu origini indiene la fel ca si Solanka. Fosta iubita a lui Jack Rhinehart, un american de culoare, jurnalist si fost combatant in razboiul din Vietnam, superior multor albi, dar obsedat sa fie acceptat in cercurile lor, lucru care in final il va costa viata, Neela va deveni un adevarat terapeut al furiei, oblojindu-i ranile lui Solly cind nu i le mai poate obloji pe cele ale lui Jack. Dar cum spuneam adineaori, in Furie, succesul vine intotdeauna insotit de esec, astfel incit dupa o aparenta vindecare, blestemul Istetei, numita acum Zameen, vine sa-i dea lovitura de gratie. Ajuns de-a dreptul bogat dupa succesul micro-cosmosului online Galileo-1, Solanka se vede parasit nu doar de iubita, ci de toata lumea, inclusiv de Mila si Eleonor. Furioasa pe el, Neela se va intoarce in Liliput-Blefuscu, tara sa natala, o aluzie nu doar la Calatoriile lui Gulliver, ci si la insulele Fiji, unde a inceput un razboi civil nimicitor, iar cele doua tabere se lupta imbracate in costumele celor doua armate din Galileo-1. In cautarea ei, aici va descinde si fostul profesor care seamana cu masca insusi Conducatorului uneia din tabere (lucru care-l va arunca in inchisoare), caci in nesabuinta lui, Solanka isi imprumutase fata unui personaj din minunata lume noua pe care o crease. Personal, povestea in poveste de la sfirsit nu mi s-a parut foarte interesanta, desi autoreflexivitatea si mise-en-abime-urile repetate, folosite de cele mai multe ori ironic, au rolul de a stabili clar intentiile autorului, caci niciodata n-a creat Rushdie un personaj care sa semene mai bine cu el decit o face aici. Autobiografia se varsa in marea fictiunii, dar si invers, vedem uneori cum fictiunea se revarsa, inundind biografia. Papusarul creeaza papusi in costum de papusari, dupa care se trezeste minuit de ele.
Finalul e debusolant, dar previzibil. Ramas singur, dupa moartea Neelei, Solanka se intoarce in Anglia si pe ascuns, pitindu-se pe dupa copaci, isi urmareste baiatul prin parcuri in timp ce acesta se plimba cu mama sa si cu “noul tatic”, un fost prieten de-al profesorului. Solanka nu mai e furios, furia l-a parasit, caci nu mai are cu ce sa se hraneasca, tot ce-a mai ramas din el e o umbra care curind are sa-nvete sa zboare, tot mai sus, tot mai sus…
Salman Rushdie, Furie, traducere si note de Vlad Russo, colectia “Biblioteca Polirom. Seria de autor «Salman Rushdie»“, Editura Polirom, 2012