Acesta e si motivul pentru care o gradinita din Suedia a ajuns luna trecuta in atentia tuturor agentiilor de stiri din lume. Conducerea gradinitei, aflata in Stockholm, a pornit un experiment de inginerie sociala cu consecinte imprevizibile: a luat decizia sa elimine orice referire la genurile copiilor in procesul educatiei, astfel incit acestia sa nu se mai perceapa drept baietei sau fetite. Partea caraghioasa este eliminarea pronumelor personale de gen masculin si feminin din discutiile cu copilasii. In locul discriminatoriilor han si hon, care le-ar fi “aratat” plozilor ca sint fetite si baieti, educatorii si educatoarele au decis sa foloseasca neologicul pronume personal neutru hen si sa li se adreseze cu “prieteni”.
Partea mai putin caraghioasa intervine in restul procesului educational. Lotta Rajalin, directoarea gradinitei, a declarat ca eforturile educatorilor se concentreaza pe crearea unui mediu tolerant fata de homosexualitate, bisexualitate si transsexualitate. De aceea aproape toate cartile de copii de pe rafturi au ca subiect cupluri homosexuale, familii cu parinti unici si cu copii adoptati. Dar n-o sa gasiti acolo povesti precum Alba ca Zapada si Cenusareasa, pentru ca ele nu fac altceva decit sa inculce in mintea copiilor niste stereotipuri de gen – care, din cite se deduce de aici, ar periclita dezvoltarea sociala normala a copiilor.
De-acum lucrurile devin cel putin dubioase, daca nu chiar periculoase. Gradinita e numita simbolic Egalia, ca un proiect utopic de tip huxleyan sau orwellian. Cind afli ce vrea sa insemne asta, numele nu poate decit sa-ti dea frisoane. Educatoarele suedeze din Egalia folosesc copiii ca pe niste cobai in cadrul unui experiment social care, din ce se deduce de mai sus, elimina din educatia copiilor tocmai normalitatea. Gradinita Egalia propune o alta forma de discriminare, cu accente revansarde, mascata sub o retorica egalitarista si corecta politic. Modelul de toleranta pe care il propun educatoarele respective are la baza de fapt intoleranta, caci nu vrea altceva decit sa schimbe raporturile de putere: sa inlocuiasca modelul majoritar cu cel minoritar. Egalitatea genurilor sau sexelor nu inseamna doar homosexualitate sau familii cu parinti unici, ci si familii heterosexuale traditionale, care sint majoritare si determinante pentru structura societatii umane de azi.
Printre lucrurile pe care le-au mai declarat cei de la Egalia, unul din ele este, cred eu, relevant: “Fetele stiu ca sint fete, iar baietii stiu ca sint baieti. Noi nu lucram cu genul biologic, pe noi ne intereseaza latura sociala”. De parca genul social nu ar fi determinat de sexul biologic! De parca le poti separa unul de altul!
Din fericire, oricine a lucrat cu copii stie ca oricum la virsta gradinitei diferentele de gen nu conteaza prea mult. Iar mai tirziu, in scoala primara si inspre gimnaziu, atunci cind “prietenii hen” descopera ca unii sint hen cu cocosel, iar altii hen cu pasarica, cred ca in mintea lor Egalia va deveni o amintire vaga, ca orice experiment stupid finantat de stat. Va ramine insa ceva din retorica tolerant-intoleranta a Egaliei in mintea copiilor? Nu stiu si nici nu cred ca stie cineva. Insa am retinut una din povestile aflate in cartile de la acea gradinita: doua girafe mascul, care descopera un ou de crocodil, il clocesc si cresc puiul iesit din el. Poate ca in Egalia cei trei formeaza o familie fericita, sub privirile radioase ale educatorilor. Dar cind cei doi girafoi si crocodilul crescut de ei ajung in lumea reala, toti stim cum se termina povestea.