— Nu va mai miscati atita. E de la gel. Vedeti cita grija am de dumneavoastra, va dau si cu gel, hi hi! Sa-mi spuneti daca simtiti ceva cind apas aici.
— Aaaau!
— Nu va mai gidila?
— Ce dracu mi-ati facut, doamna doctor? Nu mai apasati asa, ca ma doare de ma scap pe mine. Am venit la ecografie, nu la tortura.
— Ehe, eu nu v-am facut nimic, v-ati facut singur. Pfai, ia uite aici cita ficatul, nici nu incape in ecran. Ce va mai place boscaiala, dom’ Nelu… Vasilica, scrie acolo: ficat hipertrofic aspect eterogen, suspiciune de ciroza. Nu se mai poate asa, dom’ Nelu, trebuie neaparat sa lasati bautura.
— Nu pot, doamna doctor. La naiba s-o ia, ca nu pot sa ma las, fac ca trenul daca nu iau un pahar.
— Putina vointa, asta trebuie. Asta spun la toti, cu vointa se face orice. Ai de mine, ce-i cu rinichii astia?
— Ce-i cu ei? Aaaau!
— De unde beti apa?
— De la fintina, de unde sa beau?
— Ati facut analiza la apa aia?
— N-am facut, da’ e rece, e buna.
— E buna de udat in gradina. Vasilica, scrie: litiaza renala. Pe stingul avem douajdoi de milimetri… pe dreptul… stati sa mai punem niste gel… ohoho, aici avem ditamai formatiunea muntoasa. Treiscinci de milimetri, ma mir ca nu ati facut blocaj. Aici miroase a cutit, dom’ Nelu.
— Ai de capul meu! Da’ cum dracu’, doamna doctor, ca doar n-am mincat pietre.
— Vedem imediat ce ati mincat. Stomacul va supara?
— Mai mai ustura dimineata.
— Ia sa-l vedem si pe domnul stomac… dom’ Nelu, matale nu cumva scuipi singe?
— Mai scuip. Ce, e de la stomac?
— Pai vad aici o hemoragie de toata frumusetea. Vasilica, scrie: stomac hemoragic, posibil ulcer perforat. Asta e de la stres.
— Va spun eu de la ce e, de la prostie. De Paste am mincat un pahar. Eram oleaca abtiguit si jucam table cu fiu-miu, pe pedepse.
— Si v-a pus sa mincati paharul?
— Stiti cum ii intra zarul? Numai duble. Pac-pac, poarta in casa! La inceput m-a pus sa strig cucurigu, apoi sa ies in chiloti pe strada si sa strig jos Basescu. Si uite asa, din una in alta, am halit si un pahar.
— Atunci sa-i spuneti sa va plateasca operatia.
— E greu, ca inca e norocos. Pina nu-l bat nu pot sa-i dau pedeapsa, asta e regula.
— Dar de ce nu i-a trecut prin cap sa va dea pedeapsa sa nu mai beti?
— Hehe, ma-sa ii spunea asta intruna. Dar el stia ca daca se lasa tac-su’ n-o sa mai gaseasca rachiuas cind trece pe acasa.
— Si vine des pe la matale?
— Pai chiar ieri a fost. Am dat o tabla, o slaninuta, o tescovina… mi-a dat pedeapsa sa vin la dumneavoastra, ca nu-i place cum arat. Pancreasul cum se vede?