Sau, de ce sa nu exageram daca teoria ne permite?, e posibil chiar sa nu aiba nici un parlamentar, desi un sfert dintre romani ar fi vrut sa fie reprezentati de acest partid. Asa incit visul de originalitate al democratiei romanesti pe care l-a avut odinioara Ion Iliescu e pe cale de a se implini.
Revenind insa la Traian Basescu, nu vom uita ca, pe cind P.D.L.-ul se afla pe cai mari, el a fost initiatorul si marele sustinator al enormitatii, iar partidul atasat l-a aplaudat cu fervoare. Pe-atunci, democrat-liberalii vedeau in acest tip de vot sansa lor de a umple singuri peste 50% dintre scaunele parlamentare, lasind ceva si pentru P.S.D., dar excluzind definitiv din orice calcule P.N.L.-ul. Pe-atunci, era vorba deci despre o dorinta nemasurata de putere a lui Traian Basescu si despre o asasinare electorala a liberalilor.
Cum uneori roata istoriei se invirte ametitor, iata-i acum tocmai pe cei din P.D.L. uitindu-se ingroziti, dar incapabili sa protesteze, la miscarile strategice ale noii majoritati parlamentare – abia instalat la Palatul Victoria, premierul Ponta s-a grabit sa se intoarca in Parlament pentru a sustine legea uninominalului pur initiata de el si de Crin Antonescu. Care a si trecut de Senatul unde U.S.L.-ul detine o majoritate confortabila. Sigur, ramine Camera Deputatilor, unde majoritatea nu e chiar atit de clara. Insa ce va face P.D.L.-ul? Cum va vota impotriva clamatei “vointe a poporului”, in spatele careia s-a aliniat, alaturi de presedinte, in vremuri nu de mult apuse? Si, chiar de vor reusi sa gaseasca diverse chichite care sa le justifice impotrivirea, va conta asta in conditiile in care U.N.P.R.-ul, din interese care demonstreaza ca n-a existat niciodata ca partid, dar si minoritatile (care n-au nimic de pierdut) e foarte probabil ca o vor sustine?
Ce se intimpla in momentul de fata e o prima dovada a faptului ca initiativele fanteziste, venite dintr-o dorinta de putere augmentata spre cote irationale, ale presedintelui Traian Basescu detineau in ele insele o cota imensa de risc, urmind a se intoarce impotriva partidului propriu. Mai pe sleau spus, fortind legi pentru a distruge P.N.L.-ul si a-l inlocui pe partea dreapta a politicii cu P.D.L.-ul, e foarte posibil ca Basescu sa nu poata reactiona in nici un fel la inmormintarea politica definitiva a propriului partid. La disparitia caruia contributia sa e esentiala. Iar din toamna s-ar putea sa vedem, in cazul in care uninominalul pur va trece, un presedinte fara nici un fel de sprijin parlamentar, foarte usor de demis si, ulterior, victima facila a intereselor politice ale momentului. In aceste conditii, risul lui Traian Basescu de la investirea noului Guvern Ponta, desi inconfundabil, parca nu mai era deloc al lui.
Dar sa-i lasam pe ei intre ei, sa le permitem ragazul sa analizeze proverbul referitor la ce se intimpla cu cel care sapa groapa altuia, si sa ne intrebam ce inseamna pentru noi uninominalul pur. In primul rind inseamna, cel putin tinind cont de actualele tendinte electorale, ca U.S.L. ar putea sa obtina trei sferturi, daca nu mai mult, din locurile parlamentare. Ce inseamna asta, mai departe? Inseamna practic disparitia opozitiei: nici macar partidul-televiziune-garsoniera al lui Dan Diaconescu n-ar mai prinde locuri in Parlament, cit despre P.D.L., va detine o pondere insignifianta. Norocul poate fi acela ca U.S.L.-ul e compus totusi din partide cu interese in fond divergente. Dar nu putem sa ne gindim la asta acum. Ci la faptul ca o singura forta politica, asa cum se arata astazi, va acapara prin uninominalul pur intreaga putere in Romania. Este oare asta “vointa poporului”? Noi putem sa (ne) raspundem la aceasta intrebare. Cel putin un om nu are insa dreptul s-o faca, iar acela e Traian Basescu.
Sapind deci groapa altora si cazind singur in ea, dar tragind dupa sine un intreg partid, Traian Basescu ne-a creat si noua, tuturor, o mare problema. Nu e prima si, din pacate, nici ultima. Pentru ca acest personaj a reusit nu numai sa intinda capcane mai mult sau mai putin perfide, dar si-a permis depasirea limitelor politice (si democratice) in prea multe directii, ca noile spatii deschise sa nu le ofere si altora idei. U.S.L.-ul tocmai se apuca sa-si transfere putere, asa incit e deocamdata retinut. Va fi si pe mai incolo? Va restabili frontierele democratice sau, profitind de libertatile pe care si le-a ingaduit Basescu, va trasa unele noi? Sint doar intrebari, desi noi avem nevoie astazi de raspunsuri. Dar pe acestea le vom obtine numai in timp.