Stiu ce intrebare rasare in mintea oricui citeste paragrafele de mai sus: de unde atita optimism? De ce s-ar schimba lucrurile atit de radical intr-o tara in care cea mai optimista aspiratie este sa nu ne fie mai rau? Nu, asa ceva nu se poate. Aici se ascunde altceva: o ironie implicita, niste fraze in doi peri, ce trebuie citite a rebours.
Dar nu, nu e nimic in raspar aici. Sint foarte serios. Asa s-ar cuveni sa fiu. Si la fel ar trebui sa fie toti cetatenii tarii. Fiindca, dupa cum se stie, a inceput campania electorala pentru alegerile locale, iar candidatii la functiile de primar, de presedinte de consiliu judetean sau de simplu consilier si-au prezentat programele: unele mai nastrusnice, altele decente, dar toate insufletite de spirit comunitar, toate benefice pentru cetateni. Daca vor fi alesi, aproape toti candidatii, indiferent de partidele politice carora le apartin, vor face drumuri decente, vor construi spitale, scoli si biserici, vor instala apa curenta si sisteme de canalizare acolo unde nu sint, vor elimina birocratia, vor crea locuri de munca, vor fi aproape de cetateni si in slujba lor, vor obtine fonduri europene, vor reabilita, vor repara, vor curata, vor prospera.
Nu-i iau acum in calcul pe imaginativii care vor sa planteze in oras pomi si pepeni pentru popor (pepenii poporului?), ca sa asigure hrana oamenilor saraci, sau pe cei care isi propun sa faca metrou in Vilcea. Ii amintesc totusi, caci pentru a construi o lume mai buna, a fost nevoie de idealisti ca ei care s-o viseze; abia mai apoi pragmaticii au transformat-o in realitate. Insa avem mii, zeci de mii de candidati care promit ca vor face numai bine pentru cetatenii si comunitatea care ii vor alege. Asa ca, indiferent pe cine am alege, tot trebuie sa ne fie mai bine.
Sa nu-i cred? Sa presupun de la bun inceput ca oamenii aia, pozati frumos pe afisele electorale, mint? Adica, sa zicem, barbatul acela spatos, cu privirea vultureasca si voce grava, care spune ferm ca va construi un spital nou si le va renova pe toate cele vechi, ma minte de la obraz – si mai vrea si o functie de conducere? Ca tinarul acela elegant, cu costum turnat pe el, ochi increzatori si gesturi ferme, nici nu se gindeste sa atraga investitii straine si sa construiasca parcuri si locuri de joaca? Pai, de ce-ar minti? Nimic din ce promit acum, in campanie, nu e imposibil. Nu neg, poate ca unii dintre ei mai exagereaza, ca tot omul, dar chiar de-ar face si jumatate din ce promit – ca, deh, mai apar probleme –, si tot o sa vedem o Romanie asa cum am descris-o la inceput. Chiar sa nu faca nimic… asta nu se poate.
Stiu cum gindim cu totii: ca, din patru in patru ani, politicienii incep sa profetizeze delirant, asa cum o facea odinioara Cioran, cu faimoasa lui Romanie de vis, care ar avea populatia Chinei si destinul Frantei. Dar vina e a noastra: nu gindim rational, nu actionam coerent. Poti sa votezi un ins necinstit, cind de el depinde traiul tau in urmatorii patru ani? Stampila cu “Votat” pusa pe un nume de politician mincinos inseamna: “Da, vreau sa fiu condus de acest om de moralitate indoielnica, care ma minte in fata. Vreau sa il las sa decida in numele meu si sa indur tot ce implica asta. E optiunea mea de cetatean liber si sanatos la cap”. E un contract pe care il parafam in momentul votului.
Chiar votam cu seninatate astfel de oameni? Nu pot sa cred. Fiindca ar insemna ca ne meritam soarta.