Razvan a fost colegul meu de generatie. Mucalit, iti dadea impresia ca stie mai multe decit poate spune (grea boala a jurnalistilor): avea un hobby usor excentric in viziunea celorlalti, anume, era pilot amator si pasionat de avioane. Stia sa faca diferenta dintre un subiect de presa veritabil si o “facatura”, asa cum sint multe dintre cele pe care le urmarim astazi pe canalele de stiri. Acum este reporter la televiziunea publica din Romania.
Mihai, tot coleg de generatie, iti poate povesti aproape orice despre “Ghidul jurnalistului in teatrele de operatiuni”: de la glumele soldatilor americani, britanici, francezi sau romani care au salasluit prin Irak sau prin Afghanistan, pina la motivul din cauza caruia nu e recomandabil sa fumezi in aer liber noaptea, intr-o baza militara, pentru ca asa te pot “ghici” lunetistii inamici. A lucrat ca reporter de front pentru mai multe televiziuni din Romania: prin 2005, atunci cind tocmai se desfasura “cazul” rapirii celor trei jurnalisti romani in Irak, s-a auzit ca vreo doi reporteri romani au plecat de capul lor din Siria inspre Bagdad; desi nu s-a dovedit a fi reala supozitia mea, primul gind al meu a fost ca Mihai este unul dintre ei. Astazi, el se ocupa de construirea si de gestionarea unui canal de stiri romanesc proaspat aparut pe piata.
Nu vreau sa le dau numele “in clar” celor de mai sus. Ei sint doar citiva dintre oamenii cu care am avut privilegiul sa lucrez si pe care sa ii cunosc in gazetarie. Mai sint fosti colegi sau fosti studenti, care mi-au cistigat definitiv respectul prin ceea ce au facut sau (cazul unora dintre ei) mai fac. Ei stiu ce inseamna jurnalism de calitate. Lor li se pot adauga si alte nume din presa scrisa sau din radio, care au deprins de la inceput regulile sanatoase ale acestei meserii.
Nu mi-a venit intimplator sa scriu despre toti cei mentionati: ceea ce se vede, astazi, in ansamblul media romanesti este absolut deprimant. Ceea ce nu pot pricepe este cum de acesti oameni, cu toata inteligenta lor si cu toata pregatirea adevarata pe care o au, nu au reusit sa schimbe imaginea si calitatea produselor pe care le “gustam” zi de zi.