“Din 2005, scriu o rubrica muzicala in «Suplimentul de cultura”, coeditat de «Ziarul de Iasi» si Editura Polirom. Initial colaborare gazetareasca nu mai pretentioasa decit altele, cronica saptaminala despre CD-uri si evenimente pop-rock a devenit expresia unei viziuni afective particulare. Am incercat sa exprim sentimentele omului aflat fata-n fata cu difuzoarele, doar el si muzica, nimic altceva. Scriind despre rock(eri), constat ca, de fapt, am scris despre mine. Si am scris despre mine, lustruind la figurat ebonita discurilor pe care le-am iubit poate mai mult decit orice alt obiect de cultura…”, marturiseste autorul.
Dumitru Ungureanu s-a nascut la 4 martie 1956, la Morteni, Dimbovita. Ucenicia literara si rockereasca in Bucuresti, anii ‘70. Debut publicistic in revista “Flacara”, 1976, cu o Scrisoare deschisa adresata lui Eugen Barbu, intangibil bond cultural, care atacase formatia Phoenix intr-un prim articol cu valente ideologice, dintr-o serie ce-a dus la destramarea si exilarea trupei cu cel mai mare potential artistic din Romania ceausista.
Publica putin in anii ‘80, dar cistiga Marele Premiu al Matineului de proza de la Iasi, 1989. Refuza debutul in volum cind i se refuza includerea unei proze cu referiri bascalioase la persoana Conducatorului.
Din 1990, prezent in diferite reviste literare si ziare, cu proza si publicistica. Rubrica permanenta in “Vox-Pop-Rock”, unica revista muzicala cu existenta mai indelungata. Articole despre rock in publicatii de cultura, antologii, coperte de CD (doua inregistrate de Radio Big Band Blues, unul Semnal M) etc.
Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, a mai publicat: Prunele electrice (povestiri, 1996), Cartea pacatelor (roman, 1996), 10 legende ale bluesului (1997), Jertfa & Steag (povestire, 1999), Lia Mora (roman, 2001), Tunul filosoafei (povestiri, 2005), Alambicotheca (publicistica, 2008).