“In ultima vreme, a reusit sa ma scoata din amorteala un fior ce trece prin tot mai multi romani verzi – cel privind denumirea de «rom» data romilor. Poate m-as fi abtinut daca n-as fi gasit din loc in loc si oameni din zona culturala care se otarasc impotriva dictionarelor si-a lumii intregi, tulburati si uneori turbati de existenta acestui cuvint.
Sint si multi stupizi. Adica dintre cei care, xenofobi fara sa stie ce-nseamna asta, fac ei insisi asocierea dintre rom si roman. Am gasit inflacarari de genul: «Ce, in Franta tiganii se numesc franci? In Spania li se zice spani!?». V-a venit deja sa rideti, desigur. Unora insa, nu. Pentru acei unii vine si raspunsul meu: nu, si in Franta, si in Spania, si in Germania li se zice romi. Dintr-un motiv simplu: sint romi, nu «tigani». Pentru ca asa-si zic ei insisi. Si pentru ca sint indreptatiti s-o zica. Mai mult: de vreme ce noi ne simtim asa de jigniti cind ne numesc altii tigani, de ce nu s-ar simti si ei jigniti cind ii numim noi tigani?
Nu tin sa fac pe desteptul – prin urmare, vin cu o trimitere simpla, la indemina oricui. Catre Wikipedia. Care explica destul de clar de unde vine cuvintul «rom» – inseamna, in limba roma, «om/sot/barbat». Cei mai multi dintre membrii acestei etnii sau, hai sa zic asa, multi dintre membrii ei se raporteaza la propria etnie prin intermediul acestui cuvint. N-au dreptul? Pai, noi de ce am avut dreptul sa ne numim romani, c-asa ne-a venit noua, fiind un fel de urmasi ai urmasilor romanilor?
Pe de alta parte, aceeasi Wikipedia ne ofera si o posibilitate privind originea cuvintului «tigan» – din grecescul «athiganoi», care inseamna ceva de genul «a nu se atinge». Mmm… Parca am avea o problema folosind cuvintul asta pentru o etnie, nu? Nu-mi spuneti: dar si ei, unii dintre ei, se numesc asa. Unu: cind ignoranta altora devine o «valoare» la care te raportezi, eu zic ca esti un ipocrit si un las. Doi: chiar de-ar face-o pe deplin constienti de intelesul denumirii, ar interveni nuanta autoironica, acceptabila in masura in care e acceptabil si-n SUA, sa spunem, ca negrii sa se numeasca intre ei «nigger» – dar ei intre ei. Noi insa? Noi, nu. Pentru ca nu avem dreptul asta moral. Sigur, l-am putea forta – dar in acest caz macar sa stim ca ne situam intr-un anume extremism, caci a ne asuma o denumire jignitoare, despre care stim ca e jignitoare, asta inseamna. Xenofobie. Discriminare. Extremism. Nesimtire.”
Textul este mai lung, il puteti gasi pe blogul personal. Am reluat aici insa doar explicatia pe care am incercat s-o dau si de la care a pornit “furtuna”. Caci, spre neplacuta surpriza proprie si spre deosebire de alte texte polemice pe care le-am postat de-a lungul vremii, acesta a atras dupa sine zeci de comentarii de nereprodus. Le-am moderat si intrarea pe blog, caci majoritatea sint jignitoare, multe depasind limitele oricaror frustrari, tinind de-a dreptul de patologic. Si a fost prima data cind am realizat, cit se poate de concret, ca xenofobia despre care vorbeam, mai bine spus: patima irationala impotriva unei intregi etnii, depaseste cu mult alte sensibilitati ale societatii noastre. Am constatat ca, oricit ai apela la argumente, exista deja un zid mare de care acestea se izbesc, dovedindu-si perfecta inutilitate. Un zis care a creat deja ghetouri psihologice, ghetouri morale in societatea in care traim.
Nu e nevoie de filosofie intr-un asemenea articol, nu e nevoie nici macar de concluzii. E nevoie, iar si iar, de o invitatie: aceea de a privi in timp spre inapoi. Un pic de istorie, atit. Si nu foarte departe: spre perioada interbelica. Sau poate nici nu e nevoie de istorie, la drept vorbind. Putem inca recurge la marturii, caci mai traiesc oameni care au facut sau au trait, intr-un fel sau altul, acea istorie neagra. Cu totii am rostit, cu un oftat aproape intelept, macar o data cliseul: “Istoria se repeta! “. Si, fie pentru noi insine, fie pentru altii, ne-am aratat infricosati de forta acestui adevar. Ca mai orice cliseu insa, si acesta pare deja golit de continut. Pentru ca-l rostim, dar nu parem nici o clipa a intelege cum contribuim noi insine la nefericita lui perpetuare.