— Ai observat ca baiatul era epilat la subsuoara? m-a intrebat.
Nu, nu observasem. Subsuoara barbatilor nu e un loc la care sa ma uit foarte frecvent, dar ce-i drept e drept: nu observasem.
— Arata foarte bine, a continuat Alina. Foarte… curat.
Prin comparatie, desigur ca eu nu puteam sa ma simt decit murdar.
Asa m-am ciocnit eu de manifestarea concreta a metrosexualitatii. Cumva, nu mi-a placut. Numai gindul ca ar trebui sa-mi plimb o lama taioasa pe la subsuori imi da fiori. Stiu ca femeile o fac, le admir pentru tarie si consecventa si apreciez rezultatul, dar preconceptiile pe care le-am adus cu mine de la tara ma impiedica sa le imit.
Si daca ar fi fost doar atit, poate ca m-as mai fi gindit. In definitiv, metrosexualul e un mascul de prestigiu. Ce traitor in societatea moderna nu vrea prestigiu – mai ales in domeniul sexual? Nici un barbat nu vrea sa para un babalic retrograd, chiar daca e asa. Doar ca e bine sa stii sigur in ce te bagi. Poate fi mai complicat decit pare. Iata de ce.
Stateam intr-o dupa-amiaza la o terasa si beam o cafea. Iar la un moment dat Alina (deh, spiritul de observatie feminin!) ma intreaba iar daca nu mi se pare ceva ciudat la chelner… “ba nu, la chelneri” precizeaza ea repede. Ma uit la cei doi baieti: tineri, frumosi, curati, chiar foarte curati. Dar nu vad nimic.
— Sint epilati pe picioare, imi explica Alina, iar dupa ce se uita mai bine, precizeaza: Ba si pe brate… Si mi se pare ca au si sprincenele un pic aranjate.
Deci asa. Gindul sincronizarii la curentul metrosexual se indeparta tot mai tare. Epilare pe picioare. Pe brate! Poate chiar si prin alte parti! Ceara incinsa pe… pe inexprimabile. Un frison mi-a strabatut spinarea si picioarele paroase. De fapt ce rost are? Oricum corpul masculin e tot numai cioturi, colturi si noduri. Daca il lustruiesti prea tare, numai ce ii scoti in evidenta defectele de finisaj.
Dar o nemultumire tot ma stapinea. Oricum as fi intors-o, nu eram in trend. Iar apoi am aflat ca exista si ubersexuali, care sint cam ca metrosexualii, dar mai masculini (ma rog), si tehnosexuali, care sint… tehno, banuiesc. Era clar ca mi-a trecut vremea. Era inevitabil, dar tot e trist.
Numai ca lumea se schimba mai repede decit omul. Intr-o seara Alina a citit un articol in care se anunta sus si tare ca de-acum se promoveaza un nou model de mascul: retrosexualul. Suna interesant. M-am uitat si eu. Asadar, ce e retrosexualul? E politicos si cedeaza locul femeilor. Plateste la restaurant si consumatia partenerei. Are voie sa fie paros de la git in jos (si pe cap, mi se pare). Si mai sint si alte trasaturi, pe care nu le insir aici. Important e ca, citind, mi-am dat seama brusc de o realitate banala: in noul si originalul trend al retrosexualitatii se inscriu fara probleme multi barbati urbani din generatia tatalui ori a bunicului meu. Poate si eu. Si nici nu trebuie sa ma barbieresc prin locuri intime, sa ma frec cu creme antirid, sa-mi jupoi sprincenele si sa-mi exfoliez epiderma. Iata ce inseamna progresul: s-a descoperit noul model vechi al barbatului civilizat.
Ma intreb acum cit o sa mai continue goana asta dupa trenduri sexuale si ce-o sa mai nasca mintea trendsetter-ilor. S-ar putea promova modelul canisexualilor (adica masculii credinciosi precum ciinii – nu va ginditi la prostii), al felisexualilor (aceeasi problema ca mai sus: fara prostii), al speosexualilor (un gen de barbati saptezecisti, dar ceva mai parosi si mai morocanosi) si, apoteotic, cel al sexosexualilor, barbatii care fac… nu stiu exact ce, dar in mod sigur ceva sexy.
Fara graba insa. Lasati si retrosexualii sa se mai bucure o data de epoca lor.