Nu sint neaparat bune sau proaste, albe sau negre, sint pur si simplu albastre sau verzi, in functie de perioada anului si de bunavointa. De pilda, puiul de perna pe care-l gasesti sub ditamai pernoaia, pe patul din camera unui hotel saptezecist cu priveliste asupra Clujului, primul hotel care are grija de spatele tau si care stie ca cel mai mult iti plac pernele mici si subtiri si ca ai oroare de monstrii pe care-i infoaie cameristele ca pe gaini. Sau dimineata in care te trezesti cu cearcane cumplite dupa o petrecere, dai drumul la radio (intotdeauna Radio FIP) si auzi Fuzzy Freaky a lui David Byrne, care incepe cu “Rose is tattoed in a perfect place”, continua cu “The strange is also beautiful” si se termina cu “Excited delighted” doua cuvinte care, impreuna cu “Fuzzy Freaky”, descriu perfect starea in care te afli dupa petrecerea de-aseara.
Sau visul pe care l-ai avut chiar inainte sa te trezesti, cu tine mergind pe-un fel de pajiste si vazindu-i de la distanta pe scenarista si regizorul rus ai filmului care ti-a placut cel mai mult la TIFF, “Hei, ce faceti?”, ai zis si te-ai dus la ei, dupa care ati mers impreuna la mare si ati vorbit despre Kubrick si Solondz si ati hotarit sa ramineti cei mai buni prieteni si tu sa mergi sa-i vizitezi la Moscova. Sigur, surpriza nu mai e la fel de placuta cind te trezesti si-ti dai seama ca nu te-ai imprietenit cu nimeni si nici nu pleci la Moscova, dar faci o cafea, asculti un Kino si trece.
Sau dobermanul care-a intrat intr-o dimineata devreme in holul unui hotel si-a venit pina la tine pe-ndelete, ca si cum ar fi fost leul reginei si-ar fi avut sa-ti transmita niste lucruri de-o importanta capitala (doar ca tu l-ai mingiiat pe cap, ai trecut mai departe si n-o sa afli niciodata ce voia sa-ti spuna).
Toate astea s-au intimplat in mai putin de 24 de ore, la TIFF, si am impresia ca n-or sa se termine aici.