Unele ziare au publicat deja extrase fotocopiate din lucrarea de doctorat a prim-ministrului si, in paralel, din cartile de unde se presupune ca a plagiat. Similitudinile, mult prea multe, le vede si un profan: daca asa stau lucrurile, Victor Ponta a plagiat. Asadar, dupa ce am inceput timid, cu retele de hoti din strainatate, am trecut la furturile de anvergura, prin firme offshore si contracte dubioase cu statul. Oamenii mai rafinati au practicat insa un furt mai elevat, caci asta este de fapt plagiatul: furt intelectual. Si aici am pornit de la simpli profesori universitari, am avansat la ministri, iar acum s-ar parea ca avem un premier plagiator. Iata o parte din imaginea Romaniei in lume: tara in care fiecare fura de unde poate si cit ii permit educatia si pozitia sociala. Iar consecintele sint minime.
Oare nu se merge (adica nu merg) prea departe cu cliseul romanilor descurcareti, “hotomani” si smecheri? Nu generalizez excesiv? E greu de crezut ca spiritul moral al unui intreg popor poate fi intr-atit de corupt, incit furtul sa devina regula.
Greu de crezut, dar nu imposibil. Dupa ce experienta citorva decenii ne-a aratat ca succesul in viata e asigurat mai degraba de un tun bine facut decit de truda onesta, dupa ce am vazut cum descurcaretii si invirtitorii devin modele de succes, se creeaza reflexe, obiceiuri, chiar traditii ale furtisagului, de orice fel ar fi el.
Cazul Ponta a incins cel mai tare spiritele, fiindca il implica pe liderul guvernului unei tari europene si fiindca, venind dupa cazul Mang, fostul ministru al Educatiei, acuzat si el de plagiat, cu probe chiar mai solide, incepe sa contureze un model de succes prin inselaciune. Doar ca, daca mai urmareste cineva jalnicele talk-show-uri televizate sau mizerabilele comentarii la articolele din presa online, va vedea cita indulgenta arata oamenii fata de un gest atit de descalificant pentru un intelectual. La urma urmei, cum se intreba o moderatoare de la Realitatea TV, asta e problema natiunii acum, cind romanii “mor de foame”? Posibilul plagiat al lui Ponta? Acum ne-am gasit sa fim morali?
Si daca ar fi numai atit. Citesc insa, siderat, o declaratie – in ziarul “Adevarul” din 20 iunie – a lui Razvan Theodorescu, altfel un intelectual de inalta tinuta: “In Europa pentru asa ceva se demisioneaza, dar la marginile Europei e suficient si daca iti ceri iertare. El sVictor Pontat poate sa-si faca o «mea culpa» si sa mearga mai departe ca prim-ministru”. Asadar aici, la marginile Europei, “ou tout est pris a la legere”, nu-i asa?, aici iti ceri scuze ca ai furat si mergi mai departe. O spune un istoric al culturii, el insusi posesor de doctorat, care stie foarte bine care e diferenta intre beneficiile obtinute dupa ani de munca si cele inhatate printr-o smecherie de la marginile Europei.
Banuiesc acum de ce le vine atit de greu universitatilor romanesti sa achizitioneze softuri antiplagiat. Riscurile sint imense: daca ne trezim ca trei sferturi din doctorii facuti dupa 1990, azi profesori si conferentiari universitari, si-au cladit intreaga cariera pe un fals? Ne strica nu doar imaginea noastra despre noi insine, ci si imaginea Romaniei in lume. Si-apoi nu putem fi atit de cinici sau de masochisti incit sa spunem ca nu avem cercetatori, profesori sau doctori in stiinte de inalta tinuta intelectuala si morala, care si-au cucerit locul pe care il merita prin munca cinstita.
Adevarat, avem si astfel de oameni. Ei propaga peste granite un alt model academic. Din pacate, il propaga si fizic, nu doar simbolic: cei mai multi au parasit aceasta margine de Europa invocata de domnul Theodorescu si azi au titluri academice la universitati veritabile.