Diferenta esentiala dintre autorul recenzat si cel nerecenzat e ca primul are un tonus bun, in timp ce al doilea e melancolic si atras de teorii ale conspiratiei.
2. Cunosc scriitori “elitisti” si critici “academici” care, in teorie, nu dau doi bani pe cronica literara, dar care, in practica, isi trec cu multa emotie, in CV, orisice cronica scrisa despre o carte a lor. E important ca scrisul tau sa fie receptat de criticii literari. Nu e decisiv pentru destinul unui autor (atitia mari scriitori au fost rau primiti la debut), dar e important.
3. Am reactionat – zic eu – normal, multumind criticului inclusiv atunci cind a scris negativ despre o carte a mea. E dreptul fiecarui cronicar sa scrie ce si cum crede despre o carte; sa-i placa sau sa nu-i placa; s-o laude ori s-o desfiinteze. Daca o carte slaba va fi laudata, lauda nu-i va servi, in timp, la nimic. Iar daca, dimpotriva, o carte foarte buna va fi “rasa”, cartea foarte buna se va impune, pe termen mediu si lung, iar “raderea” va fi, ea, sanctionata. Deci autorul care se considera nedreptatit sa aiba incredere in cartea lui si sa nu ceara socoteala criticilor, fiindca face impresie proasta.
4. Am o lista intreaga de scriitori care ma antipatizeaza (ca sa folosesc un eufemism) dupa cite o cronica negativa scrisa despre o carte a lor. Dar asta mi-e meseria: sa fiu antipatizat. Daca voiam sa fiu iubit si mingiiat de toata lumea, trebuia sa-mi caut alta, in nomenclator.
Am avut si reactii foarte frumoase ale unor autori pe care i-am criticat: de la Stefan Agopian la Ion Simut si de la Dan Lungu, Lucian Dan Teodorovici, Radu Pavel Gheo la Marius Ianus. Pe cei care au intrat in categoria ranchiunosilor n-am nici spatiu, nici chef sa-i mentionez.
5. Pe mine ma amuza reciprocitatea in recenzarea pozitiva, indiferent daca ea este jucata, ca o piesa jalnica, de scriitori ori de critici. O cronica adevarata facuta unei carti are un rol foarte important. Nu doar publicul cititor, ci si autorul cartii – cu conditia sa fie lucid – cistiga de pe urma unei cronici aplicate, oneste si transante. De pe urma reciprocitatilor avantajoase, nu cistiga nimeni, in afara Imposturii.