Una dintre aceste exceptii se numeste Haywire: Cursa spre supravietuire, excursie in genul thriller-ului cu spioni pe care si-o ofera, cu mare placere, laudatul regizor Steven Soderbergh. Un Soderbergh extrem de ocupat – in septembrie anul trecut a lansat Contagion, in ianuarie Haywire, in aceasta vara comedia cu stripperi Magic Mike, plus doua filme pe care le filmeaza anul acesta, o biografie si un alt thriller (The Side Effects).
In Haywire, Soderbergh merge pe mina unui scenariu clasic al genului: un agent de elita al serviciilor secrete se pomeneste acuzat pe nedrept si trebuie sa se disculpe, sa descilceasca itele conspiratiei careia ii cade victima si, in acelasi timp, trebuie sa se apere de hoarde de asasini trimisi pe urmele lui.
Conform notelor de productie, marele motiv pentru care Soderberg a tinut sa realizeze un thriller a fost dorinta lui de a “revizita” saga James Bond al carei fan este, dar cu “misiunea” de a da un spatiu de manevra mai mare personajelor secundare (de obicei abia schitate in productiile de gen) si de a injecta in poveste o doza mai mare de realism.
Prin urmare, Soderbergh isi ofera o distributie de mare calibru (Ewan McGregor, Michael Douglas, Antonio Banderas, Michael Fassbender, Mathieu Kassowitz si mai tinarul Channing Tatum). Si fiindca Bondul lui Soderbergh este o reprezentanta a sexului slab, acesti mari actori fac garda in jurul interpretei rolului principal, marele atu al filmului. Se numeste Gina Carano si nici macar nu este actrita, ci batausa cu diploma in arte martiale, vedeta a emisiunii “American Gladiators”. Prin urmare, Haywire va propune o succesiune de scene de actiune si batai atit de impresionante (si culmea, realiste) incit Steven Seagal s-ar cam inverzi de invidie.
Scenele de lupta si celelalte calitati ale filmului urca Haywire mult peste media productiilor de gen. Nu stiu insa daca e un motiv suficient pentru a-l face automat un “must” al achizitionarii pe DVD sau Blu-ray.
Juramintul
Nou pe lista celor mai proaspete aparitii pe DVD si Blu-ray este si The Vow/Juramintul, o drama romantica ce vine cu un scenariu demn de Memento.
Este vorba despre un cuplu proaspat casatorit, lovit de o mare tragedie: sotia cade victima a unui accident rutier in urma caruia ultimii ani se sterg din memoria ei. Prin urmare, sotul ei trebuie sa faca totul pentru a-si recistiga sotia, iar aceasta trebuie sa isi recapete anii de viata coplet pierduti.
Pare, la prima vedere, o variatiune pe un scenariu deja folosit in alte filme, dar Juramintul are de partea lui un urias atu: este bazat pe o poveste intimplata la inceputul anilor ‘90 cuplului american Kim si Krickitt Carpenter.
Baza reala a povestii si actorii (Rachel Macadams, Channing Tatum, Sam Neil si Jessica Lange) sint, din pacate, cam singurele lucruri bune ale acestei drame romantice in care criticii s-au intrecut sa arunce cu rosii, intr-o masura invers proportionala cu succesul financiar al filmului…
Ultima exorcizare
Nu e ultima, va promitem… Din 1973, de cind William Friedkin a deschis portile iadului cu exemplarul Exorcistul, acest gen horror (posesie demonica, exorcism etc.) a prins si nu prea, fiind cam zdrobit sub maretia tenebroasa a capodoperei initiale, neegalata de cele 4-5 urmari tot mai anemice.
Prin urmare, Exorcistul a ramas unic campion la aceasta categorie de film pe care tocmai el a initiat-o, desi nu a fost scutit de concurenti cu ambitie, dar cam fara calitati artistice.
In ultimii ani a explodat insa aceasta moda a filmului de tip “found footage” (despre care am mai scris) reprezentata de productii cu un microbuget si un profit maxim, precum Blair Witch Project sau, mai nou, seria Paranormal Activity. Era doar o chestiune de timp pina cind un subiect de tip Exorcistul avea sa atraga atentia unui realizator de “filme gasite”…
Acesta a fost debutantul Daniel Stamm, iar filmul lui, lansat in toamna lui 2010, s-a numit Ultima exorcizare. In program, toate elementele din Exorcistul initial: preotul fara iluzii (aici e un fals predicator), un caz grav de posesie, fetita bintuita etc., puse in aceasta forma de fals documentar, produs de Eli Roth, autor al crincenelor filme din seria Hostel si actor in Inglourious Basterds.
Ce se obtine? Un film horror in viziune subiectiva care are parte de seria lui de defecte, dar care, pe ansamblu, este reusit si in care, cu toate cliseele de gen, regizorul reuseste sa obtina si citeva efecte terifiante, cu actori chiar buni si cu un final apoteotic, insa cam de carnaval.