— ...
— Nu, mai omule, nu camasa aia! Nu vezi ca nu-i calcata? Of, parca esti handicapat! Ti-am spus s-o iei pe aia roz, ca-i de vara, se potriveste cu evenimentul si se asorteaza cu rochia mea rosie.
— Da’ cravata-i buna?
— Normal ca nu-i buna! S-o poarte ma-ta in mormint cravata aia! Ti-am zis, pe aia cu dungi, visinie cu negru!
— Si unde e camasa roz?
— In cur dupa ureche! Am lasat-o in debara, pe umerasul de dupa usa. Iar vorbesc la pereti? Nimic n-auzi din ce zic. Mai bine as munci inca cinci ani decit sa ies cu tine undeva.
— Auzite-ar Dumnezeu!
— Ce-ai zis?
— Nimica, zieam ca m-as plictisi acasa singur toata ziua.
— N-ai fi in stare sa bei nici un pahar cu apa de capul tau, aia e! Ai sta toata ziua in parc la table cu Palade si sleahta de mosnegi cirpiti.
— Pai nu asta fac pensionarii? Ce-ai vrea sa fac?
— Sa… Iti zic eu imediat ce sa faci… Ia da sa vad cum sta cravata! Ei, vezi? Asa da. Acuma o s-aratam si noi a oameni. Ca o s-aparem la televizor si trebuie sa fim cumva. Ca daca iar vine madam Mandache cu imprimeurile ei florale pe care i le-a trimis fiica-sa din Grecia, cad jos si fac spume.
— Bine ca e spitalul linga. Poate te si pun in acelasi salon cu Nastase.
— Bai, Nelule! Cum ar fi?
— De vis! Acum chiar iti imaginezi cum faci criza, nu?
— Da’ n-au cum sa ma puna in acelasi salon cu Nastase…
— Bine ca ti-ai dat seama…
— Nastase sta singur, ca doar nu e student, sa-l puna cu altii in camera.
— Ai dreptate.
— Ei, vezi, ce bine e cind esti de acord cu mine? E asa greu? Hai, vino sa-ti asez cravata. Ptiu, sa nu-ti fie de deochi! Acuma o sa moara de ciuda baba Manda cind o sa vada ca sintem mai frumosi ca ea si bosorogul ei. Gata, ma duc sa ma dau cu spray si coborim. Inchide televizorul.
In acest moment, doamnelor si domnilor, oamenii adunati aici in curtea spitalului, scandeaza La multi ani!…
— Femeie, ia vino putin…
— Ce-i?
— Au inceput mai devreme.
…au venit cu pancarde, sa-l sustina pe Adrian Nastase, astazi, de ziua domniei sale. Vor sa-i arate ca este inca iubit si pretuit si ca gestul sau necugetat nu i-a facut sa-si piarda increde…
— Vai de mine. Da’ cit e ceasul? Aoleu! Hai sa coborim repede, ca-i mai prindem! Televizorul ma-sii! Uite-o pe Mandachioaia cum cinta in fata. In rochia cu flori.
…si cin sa maai traiasca? Multi ani, multi aani, multi ani, multi aani, Nastase saa traiasca! Alta data, alta data, o s-o facem si mai si mai lata!
— Imediat trecem strada! Hai, n-auzi, lasa cheile, lasa usa deschisa! Ca pierdem aia cinci sute de mii! Lasa palaria!
…si spera ca starea lui se va imbunatati. Atit deocamdata de aici de la Spitalul Floreasca, revenim cu detalii ceva mai tirziu. Simona, ai legatura inapoi in studio.
— …Gata, s-a dus… Am pierdut si banutii… Si Mandachioaia a aparut la Antena, in primul rind… Asta-i numai din cauza ta! Trebuia sa te conofaiesti tu cu camasa! Dezbraca-te imediat, sa nu te mai vad! Sa-ti faca Mandache de mincare azi, din banii de la Antena! Eu nu fac nimic, auzi? Mars la table!