Asta fiindca autorul lui Maus, americanul Art Spiegelman, este unul dintre acei autori care au facut pentru BD ceea ce Bradbury sau Heinlein au facut pentru science fiction – l-au scos din “ghetto” si, gratie unui Pullitzer special in 1992 (primul comics care cistiga acest premiu), l-au transformat in lectura “respectabila”.
Maus a fost creat la inceputul anilor ‘70, insa serializarea sa a inceput cu adevarat in anii ‘80, in paginile revistei antologie “RAW” pe care Spiegelman a editat-o impreuna cu sotia sa si care era o adevarata publicatie “purtatoare de cuvint” a BD-ului “alternativ” american. In ciuda succesului de critica, el a gasit greu un editor pentru publicarea in volum, lucru care s-a intimplat abia in 1986 (primul volum) si 1991 (al doilea), moment in care aparitia lui Maus a avut efectul unei bombe – brusc, toti cei care nu stiau asta, aveau sa descopere ca banda desenata poate fi si altceva decit reviste ilustrate pentru copii. A fost prima oara cind o banda desenata a atras atentia criticilor in asemenea masura, iar premiul Pullitzer oferit un an mai tirziu avea sa il transforme pe Spiegelman intr-o adevarata vedeta. Maus a fost un bestseller confirmat de celebra lista din “New York Times” si a fost tradus pina in prezent in 18 limbi.
Art Spiegelman s-a nascut in 1948 in Suedia si ajunge inca din copilarie in Statele Unite, unde avea sa fie foarte repede atras de desen si reviste ilustrate. Publica prima oara la 16 ani, studiaza arta si filosofia si devine o vedeta a BD-ului underground de la sfirsitul anilor ‘60. Creeaza fanzine, deseneaza, formeaza o adevarata miscare artistica alaturi de alte vedete ale “mediului”. Dupa ce, la inceputul anilor ‘90, renunta la editarea lui “RAW”, Spiegelman intra in redactia “New Yorker”, prestigiosul hebdomadar cultural american, unde realizeaza o celebra coperta pentru numarul din 24 septembrie 2001, primul dupa atentatele de la 11 septembrie. Cu toate acestea, dupa citeva luni, paraseste revista, acuzind “conformismul editorial care se instapineste in mass media americana.
In anii care urmeaza, Spiegelman publica mai mult in reviste europene – noul sau album, In the Shadow of No Towers, care transcrie felul in care a trait momentul 11 septembrie, fiind refuzat spre publicare de mai multe periodice importante din SUA. Albumul va fi insa primit cu cronici elogioase pe ambele parti ale Atlanticului.
Anul acesta, dupa un mare premiu in 2011 la Salon de la Angouleme, Art Spiegelman a primit din partea ministrului Culturii din Franta un Ordre des Arts et des Lettres, iar un editor american, la doua decenii de la triumful lui Maus, a scos pe piata Meta Maus, un soi de “making of” complex, combinatie de carte si DVD plina de desene si interviuri.
Opera autobiografica, Maus este o poveste impartita intre “prezent” (in care autorul sta de vorba, in anii ‘78-’79, cu tatal sau, Vladek Spiegelman) si “trecut”, in care prezinta experientele prin care a trecut tatal sau inainte de razboi, trecerea prin lagarele naziste si viata dupa Holocaust, pina la emigrarea in SUA. Spiegelman opteaza sa reprezinte grupurile nationale prin diverse animale – evreii sint soareci (“maus” inseamna soarece in limba germana), germanii sint pisici, francezii broaste, englezii pesti, iar polonezii porci. Nu e zoomorfism gratuit, ci o referinta la propaganda nazista care ii prezenta pe evrei drept soareci. Desenul este minimalist, Spiegelman explicind ca a avut nevoie de multa vreme pentru a dezvolta un stil vizual care sa “fie usor de privit” si sa nu se impuna asupra povestii.
Astazi, Spiegelman vede Maus uneori ca pe un fel de blestem. “Reprezinta o continua problema pentru mine si alti artisti”, marturisea el intr-un interviu acordat ziarului “The Guardian”. “A fost un album care a schimbat perceptia. Dupa aparitia lui, banda desenata nu a mai fost privita ca productie pentru copii, iar acum Maus a devenit referinta cu care orice alta banda desenata trebuie obligatoriu comparata. Cultura de masa este groaznic de stupida… pot sa spun ca, dupa Maus, nu am facut decit sa caut metode sa ma distantez de el.”
Underground si alternativ
Piata de banda desenata in Statele Unite este dominata fara drept de apel de “mainstream comics”, adica de imensa productie de supereroi a principalelor edituri de gen. In umbra acesteia s-a dezvoltat insa, din anii ‘60, o lume a comics-urilor “underground” din care s-a format apoi, in anii ‘80, o banda desenata “alternativa” sau independenta, care permite autorilor sa produca opera in afara canoanelor stricte ale marii industrii.
Comics-urile underground au aparut in deceniul al saptelea, in strinsa legatura cu cultura underground, miscarea beat si hippy, dar s-a bazat pe operele unor artisti anteriori precum George Harryman, autorul lui Krazy Kat. De asemenea, ea a mai fost influentata de faimoasele “biblii din Tijuana” (publicatii erotice de opt pagini, pe hirtie proasta, vindute pe sub mina cu mare succes in perioada interbelica), de revistele publicate de EC Comics (in general productii horror ce si-au trait clipa de glorie in anii ‘50, inainte de a fi oprite de cenzura) sau de revista umoristica “Mad”, a carei influenta asupra culturii populare americane a fost imensa.
Reflectind miscarile contestatare ale anilor ‘60-’70, cultura si ideile hippy si liberalizarea moravurilor, comics-urile underground si-au permis sa abordeze alte subiecte si sa utilizeze alte maniere de tratare decit comics-urile “mainstream”. Existind mai ales la nivelul “small press”, in fanzine, aceste benzi desenate au avut era lor de aur incepind din anii ‘60. Autori precum Robert Crumb, Gilbert, Shelton, Wally Wood, Vaughn Bode etc. au inceput sa publice opera care nu doreau sa fie “un obiect artistic”, ci sa vehiculeze mesajele contraculturii americane, opinii critice la adresa societatii de consum, a razboiului din Vietnam, problemele legate de drepturile civile si rasiale sau valorile promovate de hippioti.
Succesul acestor benzi desenate in SUA avea sa impulsioneze apoi miscari de acelasi gen in intreaga lume. De asemenea, succesul lor de public si de critica a dus la “recuperarea” unora dintre cei mai mari autori de gen de catre edituri mai “respectabile”. Din anii ‘70, BD-ul “underground” devine tot mai recunoscut de “mainstream”, iar editurile “mainstream” incearca sa creeze si produse pentru un public mult mai adult.
Ca raspuns la aceasta initiativa, din anii ‘80, pe bazele culturii “underground” se creeaza o cultura a “comics-urilor alternative” care, prin gen, stil si subiecte, dorea sa ofere altceva cititorilor decit vesnicile infruntari dintre supereroi. De asemenea, scena alternativa a fost creata si ca raspuns la decaderea celei “underground”, asa cum explica chiar Art Spiegelman, creator si editor, in epoca, al importantei reviste RAW: “Ceea ce parea o revolutie se dezumflase devenind un stil de viata. Comics-urile underground capatasera o imagine stereotipica de produse obsedate de sex, droguri si senzatii ieftine. Fusesera bagate inapoi in dulap, alaturi de pipele pentru marihuana sau margelele hippiotilor, iar lucrurile incepeau sa devina tot mai urite”.
Incercind sa creeze o noua banda desenata, mai matura si mai putin (sau deloc) supusa canoanelor “mainstream”, noii autori au inceput sa realizeze opere mult mai ambitioase artistic. Foarte importanta pentru “miscare” a fost revista “RAW”, care a fost fondata in 1980 de Art Spiegelman si sotia lui, Francoise Mouly, si care era o antologie de noi BD-uri care publica si multi autori europeni. A fost urmata de “Weirdo”, o revista creata de vedeta underground Robert Crumb, de “Zap” si “Arcade” si de “Heavy Metal”, varianta americana a celebrei reviste franceze “Metal Hurlant”.
“RAW” si-a incetat aparitia in 1991. Dar, din anii ‘80 incoace, piata alternativa din SUA (si din intreaga lume) a capatat o importanta sporita, oferind cu adevarat “alternativa” pentru publicul mult mai inteligent, matur si cultivat la productia industriala de “mainstream”.
Ce filme mai fac autorii de BD?
O fabula cu Animal’z
Enki Bilal reprezinta cazul special al unui mare autor de benzi desenate (albumele sale se vind in sute de mii de exemplare) care a reusit sa devina si un regizor destul de apreciat. Din 1990 incoace, el a realizat Bunker Palace Hotel, Tycho Moon si, recent, cunoscutul Immortal Ad Vitam, adaptare a unuia dintre cele mai cunoscute albume ale sale, foarte bine primita de public si critici.
In ultima vreme, pe linga un nou album BD (Julia & Roem), Bilal lucreaza la o noua adaptare a precedentului sau album, Animal’Z (2009), o alta poveste postapocaliptica ce da prilejul realizarii altui festival de imagini grandioase, combinatie de imagini reale si digitale.
Actiunea din western-ul apocaliptic Animal’Z se petrece intr-un viitor neprecizat in care planeta insasi s-a revoltat impotriva agresiunii repetate a oamenilor. Toate legile geologice, geografice si climaterice ale planetei au fost date peste cap si putinii supravietuitori ratacesc printr-un peisaj suprarealist in care testoasele zboara, Pirineii s-au inaltat cit Himalaya, iar Marea Baltica a devenit un desert. Supravietuitorii, si ei modificati de o genetica pornita razna, bintuie acest peisaj in cautarea putinelor surse de apa ramase.
La fel ca in cazul Immortal, Bilal pare interesat mai degraba sa se inspire din propriul album decit sa se dedea unei adaptari pur si simplu. Animal’Z este anuntat astfel drept “un obiect revolutionar, animat de o puternica intentie artistica” sau, cum a declarat autorul in martie, la Salonul Cartoon Movie din Lyon, va fi “primul film de animatie hibrida din lume”. Asta nu explica mare lucru, dar confirma faptul ca filmul, aidoma lui Immortal, va fi o combinatie de imagini, actori reali si grafica digitala.
Scenariul, semnat de Bilal si Olivier Roth, va fi insa un pretext pentru imagini spectaculoase, cu acesti cowboy care bintuie peisajul pamintesc de dupa momentul in care planeta a decis sa se schimbe, “la fel ca un animal care se scutura pentru a se debarasa de paraziti”, scene care in album nu exista.
“Vor fi peisaje vii, care se transforma pe ecran, in contact cu supravietuitorii”, explica Bilal. “Vom intilni animale precum delfinii in interiorul carora oamenii pot sa se deplaseze, gratie hibridizarii. Intr-un asemenea univers, unii isi vor permite experiente excitante in care eu unul vad un simbol ultim al decadentei.”
Filmul, aflat inca in faza de preproductie, nu va vedea lumina marilor ecrane mai devreme de 2014.
Mars et Avril
Alaturi de Benoit Peeters, belgianul Francois Schuiten este uluitorul autor al seriei Oraselor obscure, o suita de ucronii in care filosofia si arhitectura se imbina pentru a construi un complex univers alternativ ucronic in care Jules Verne isi da mina cu Rene Magritte, Gustave Dore si Victor Horta. Ocazional, intre doua Orase Obscure, Schuiten mai este invitat sa realizeze decoruri si design pentru diverse filme precum Gwendoline, Taxandria lui Raoul Servais sau, mai recent, Busola de Aur. In 2009, Schuiten a fost chiar actor in filmul complicelui sau Benoit Peeters, Le dernier plan – povestea unui tinar regizor roman care merge in Franta pe urmele unui celebru dizident disparut, film ce i-a avut in rolurile principale pe Florin Piersic Jr., Mihai Dinvale si Pierre Arditi.
Anul trecut insa, Martin Villeneuve, un regizor debutant din Canada, l-a convins pe Schuiten sa creeze designul filmului sau Mars et Avril, o fantezie impresionanta vizual si care este realizata cu un buget de numai 2 milioane de dolari.
Schuiten este cea mai buna alegere pentru acest film al carui subiect pare o ruda apropiata a stilului de poveste marca Schuiten & Peeters: un love story dintre un charismatic septuagenar care face muzica pe instrumente inspirate din corpul femeilor si muza sa, o tinara artista, totul petrecindu-se in momentul in care oamenii se pregatesc sa cucereasca un Marte fantasmagoric, iar o miscare anti-cibernetica vrea sa incetineasca curgerea timpului.
Acest univers futurist, asa cum este dezvaluit de primul trailer al filmului, va fi un deliciu pentru fanii BD care vor recunoaste in aproape fiecare cadru “marca” lui Schuiten, dar, pentru a vedea filmul in intregime, vor mai avea de asteptat macar pina in toamna, cind Mars et Avril va avea premiera in Canada.
Galerie foto
