Nu de alta, dar nu vreau sa-mi impovarez bagajul carindu-le prin arhipelagul grecesc, unde piata e scumpa, dar viata frumoasa si eu n-o sa ajung vreodata. Iata citeva titluri ce mi-au trecut pe la (sau pe linga) urechi fara sa le cronichez:
Cherri Bomb – This Is the End of Control (un fel de Runaway ceva mai dulci, mai pline de sarm); Sonny Landreth – Elemental Journey (blues-rock de factura elevata); Ladyhawke – Anxiety (pop-rock mai aspru, apropiat de primele discuri Garbage); Soulsavers – The Light the Dead See (altfel de pop-rock-electronic, in siajul Depeche Mode; ceea ce nu-i de mirare, doar vocalist e Dave Gahan!); Graham Coxon – A+E (brit-pop-rock ambitios, cu accentele dure estompate de intelepciunea “chitaristului tacut”); Anathema – Weather Systems (un disc neobisnuit pentru “adevaratii fani” ai trupei, mai degraba pop-rock usurel decit metal greu de topit); Dr. John – Locked Down (ceva pe gustul iubitorilor de New Orleans, funky-pop de ascultat la o terasa in marginea unei paduri de salcii, linga un lac plin de vegetatie rugoasa); Paul Weller – Sonik Kicks (album consistent, modern, cu aspect pop-rock, dar cuceritor prin aluziile lui rave-punk); Sigur Ros – Valtari (atit de straniu e acest muzician, incit ma abtin sa-i comentez super-finisatele opusuri; e ca si cum te-ai apuca sa faci eseuri inepte despre fotografii color, luate cu un Hasselblad, intr-o zi senina din scurta vara islandeza, in tara natala a lui Sigur); Silversun Pickups – Neck of the Woods (rock alternativ la fel de linistit ca o casa din suburbiile oraselor industriale); Duke Robillard – Wobble Walkin’ (jazz cu influente blues, formula de trio, un soi de moft al unuia dintre cei mai buni chitaristi ai genului, si mai cu seama o reverenta catre inaintasii aproape uitati in vijelia lumii actuale); Fear Factory – (nimic altceva decit o buna doza de metal forjat, muncitoreste polizat cu un flex descentrat, la viteza constanta); Santana – Shape Shifter (obisnuita si demult inconfundabila muzica Santana, pretins inspirata de vizitarea nenumaratelor regiuni ale lumii, incit pare o gluma precizarea despre aborigenii nativi); Luca Turilli’s Rhapsody – Ascending to Infinity (demonstratie excelenta de virtuozitate chitaristica, in genul simfonic-rock, unde nu-i la indemina multora sa aduca imbunatatiri schemei originale); Garbage – Not Your Kind of People (parca s-a consumat furia post-grunge de-acum aproape doua decenii… deloc inexplicabil, dar suna bine!); Howlin Rain – The Russian Wilds (ceva rock la nivelul anului in curs, fara prea multe batai de cap, desi daca iti pui mintea cu rusii, fie si-n titlul unui disc…); Otis Taylor – Contraband (blues de forta, ce nu poate fi ascultat oricind, ci numai spre fundul sticlei de whisky… de contrabanda, evident!); Al Kent – The Best of Disco Demands (o binevenita, uneori, intoarcere la era disco); Janis Joplin & Big Brother & The Holding Company – Live at the Carousel Ballroom, 1968 (sa nu uitam pe cei de neuitat); Scissor Sisters – Magic Hour (disco-pop cu “parental advisory explicit content”! Te joci?!).
Si, daca mi se permite: Lita Ford – Living Like a Runaway, disc la care n-am nimic de adaugat!