— Da, poftim.
— La Cotroceni, va rog.
— Sigur… Ia uite-l si pe asta. Lasa-ma, frate, si pe mine sa ies de-aici, ca-s cu client! Hai, da-te-n… La Cotroceni unde anume? La camine?
— Nu, nu, chiar la intrarea principala, la palat.
— Aha… Ati vazut, dom’le, ce abrambureala-i acolo? Nu se mai intelege cine, care e presedinte, vine unu’, altul pleaca, stai ca acuma io-s presedinte, bai minca-v-ar, nu le-ar mai ajunge banii si puterea. Nu stiu ce ma-sa pot sa faca cu atita banet. Inteleg, iti faci o casa, doua, hai, trei masini, da’ gata… Si lumea e proasta, ca daca ieseau toti in strada sa le dea foc, nu asa, numai cu lozinci, sa le… cu pietre, ma-ntelegeti, cu bite, ca la greci.
— Scuze… Alo, da… A, tu erai? Sarut mina… Nu stiu, nu inteleg de ce nu-mi apare numarul. Poate nu stiu eu sa setez ceva la telefon… Da, e nou, mi l-au dat ieri… Cum sa fiu, asa si asa… Nu, n-am putut sa dorm, mi-e cam greata. Am stat s-am citit toata noaptea din Constitutie. Stai un pic… Ma scuzati, o sa va rog sa mergeti mai incet, nu ma simt prea bine.
— Da, da.
— Multumesc. Scuze… In taxi… Nu, n-am vrut. Au zis ca-mi trimit o masina, dar am preferat sa merg eu singur… Voiam sa iau autobuzul de fapt, dar am intirziat si n-am mai avut cum. Dimineata vine si greu… Da, mama, sigur… Mi-am luat tot… Da, si pijamalele… Eh, crezi ca n-or avea asternuturi acolo?… Da, stiu ca le-ai apretat. Sarut mina pentru pachet. Checul a fost minunat… Si eu sper sa fie bine. M-am pregatit, am apucat sa citesc din tot. Dar tot am emotii… Sa fie, multumesc… Te sun eu dupa… Sarut mina mult. Te pup.
— Ia uite-i si pe astia, cu lucrarile lor. Au inchis si strada asta. Atita le mai muta de colo colo. Da peste cap toata circulatia. Si macar dac-ar lucra repede. Ca afara. In doua luni, gata. Nuu, la noi in trei ani daca ajung abia la jumate! Ca sa mai ceara dupa aia niste bani, stiti, nu ne-au ajuns banii. Ca la noi sa sapi doua gropi costa cit un sfert din Las Vegas… Sinteti student?
— Poftim?
— Mergeti la examen?
— A, nu… Sau, da, ma rog, e tot un fel de examen…
— Toata viata e un mare examen, sa stiti. Si la sfirsit, vezi cu ce nota treci bacul, in lumea cealalta. Treci cu bacul, ma-ntelegeti? He he he… Prima zi la serviciu?
— Exact.
— Ati vazut c-am ghicit? Imediat cunosc omul. Daca noi asta facem, lucram cu oameni. Vezi tot felul, va dati seama. Ce lucrati?
— Presedinte.
— Ooo, asta n-as fi ghicit. Presedinte de ce? Ma scuzati ca va intreb.
— De tara. Sint presedintele Romaniei pe luna septembrie.
— Hai lasa-ma!
— Dupa aia in octombrie o sa fie altcineva, in noiembrie altcineva si tot asa.
— Cum asa?
— Asa bine. E noul sistem de conducere al tarii. O sa va rog sa opriti aici, vreau sa mai merg un pic pe jos. Nu ma simt foarte bine. Cit face?
— Nu face nimic… Pentru dumneavoastra? Imi dati si mie un autograf? Pentru sotie. Vai, ce-o sa se bucure… Poftim, o cheama Nora… Multumesc. Ce-ati scris aici, ma scuzati?
— Cu prietenie.
— Prietenie… Da, uite asta ne lipseste noua. Prietenie. Asa e. Avem prea multi dusmani. Multumesc, sanatate. Va tin pumnii la examen.