In tot acest program aglomerat se poate gasi insa timp pentru un interviu pentru “Le Figaro”, discutie ce explica rolul artei in secolul XXI, dar si despre noul orasel pe care regizorul il construieste ca dedicatie pentru Ivo Andric.
“Muzica formatiei No Smoking Orchestra”, spune Kusturica, “este conceputa sa vindece oamenii, ii face mai puternici si mai fericiti, iar viata lor devine atunci mai usoara. Am resimtit eu insumi aceasta, chiar dupa Underground care a fost un moment serios pentru mine, foarte sumbru. M-am intrebat atunci: «Care este scopul artei astazi?». Arta poate si trebuie sa actioneze ca o forma de terapie colectiva, iar muzica o face mai bine decit cinema-ul. Aceste doua arte poseda aceeasi structura. Cu No Smoking Orchestra utilizam diverse moduri de expresie artistica si de combinare a unor genuri muzicale diferite, un crossover muzical intr-o ambianta dionisiaca. Scopul este sa ii aducem pe spectatori la catharsis, cel mai bun mod de a comunica cu publicul inca din Antichitate!”
Cit despre film, Kusturica este de parere ca “cinema-ul va exista atita vreme cit va exista Festivalul de la Cannes” pe care regizorul tinde sa-l vada ca un bastion impotriva unei industrii “grand public care sufoca orice dimensiune umana”. “Nouazeci la suta din ce «merge» este stupid”, crede Kusturica. “Dar cinema-ul are totusi o dimensiune ideologica. El trebuie sa acopere subiecte existentiale majore, politice, istorice, culturale si sa reflecte toate celelalte intrebari pe care ni le punem; or, in toate acele filme idioate care au succes nici macar eroii nu mai exista. Iar daca nu maninci hamburger, nu iti plac jocurile video si nu respecti Hollywood-ul esti repede considerat o oaie neagra, ceea ce este foarte periculos.”