Si-n acest context, cineva supune ministrului chestiunea arzatoare, la care eu dadusem un raspuns ce-i contrariase pe convivi: care chitarist e mai bun – Ritchie Blackmore sau Jimmy Page? Mirosind opinia majoritara, ministrul a transat ca-n orice campanie electorala: ultimul! Am priceput instant cite ceva din “filosofiax” (sau natura?) animalului politic, gata sa inghita o broasca riioasa doar ca sa faca pe plac multimii… Asa procedeaza respectivul si azi, cu o dexteritate ce-l situeaza in prim-planul televiziunilor mogulice si-n preferintele papusarilor ce dicteaza din umbra tactica unui guvern plagiat parca dupa… Manualul intimplarilor, cartulia zurlie a lui Stefan Agopian (pe care, apropo, nu l-am zarit deloc in peisajul verii curente!).
Am inceput textul rock pomenind intempestiv despre un politician guraliv si inchipuit, al carui nume va fi rapid uitat, desi s-a trezit din somn direct in fruntea natiei, situatie ce sta sub cupola definitiei populare “prost sa fii, noroc sa ai”. Motivul se va deslusi mai jos. Acum, sa inchei subiectul fierbinte, precizez ca simpatia nu mi-e dedicata celuilalt, presedintele cu nume buhuitor, caruia asta iarna i-am trimis o scrisoare fara dop, adica deschisa. Ambii au reusit sa terfeleasca notiunea si prestanta functiei de Presedinte al Republicii, boxind asiduu cu nalucile imaginatiei proprii, una mai turmentata ca alta. Pe urma infectului meci, sa fi avut oare cistig de cauza ideea regalitatii? Se discuta pe-un forum ca asta e intrebarea necesara la referendum. Am propus, mai in gluma, mai in serios, ca schimbarea formei de guvernamint a tarii sa inceapa, data fiind situatia familiei regale vechi, prin reintemeierea dinastiei. Concret – invitarea cuiva sa fie Rege. Pe cine? Pe fratele viitorului Rege al Marii Britanii, printul Harry. Deja anumite legaturi s-au infiripat intre familia sa si plaiurile noastre. Unica obiectie primita a fost ca persoana in chestiune e cam… tripper din fire. La virsta lui, nu-i rau, zic eu. Iar dupa cele patimite cu presedintele-jucator, nu cred ca un Rege petrecaret ar aduce mai multa debandada. E drept, Romania s-a “bucurat” de activitatea pe tron si prin alcovuri a unui rege playboy, caruia nu i-a stat in caracter sa se abtina de la amestecul in treburile guvernarii, asa cum o facusera inaintasii sai. Analogia cu agitatul prezident e absolut semnificativa.
Desigur, prima si principala calitate a unui Rege musai sa fie onoarea. Cuvintul dat, chibzuit bine, trebuie tinut intocmai. Asa ceva lipseste deopotriva politicienilor bastinasi, maturizati la second-hand, ca si unor “prieteni” de care sperai sa te sprijini in vreo batalie dusa pe baza unor principii comune. O fi onoarea ceva desuet si straniu in lumea contemporana, dar cu atit mai trebuincioasa. Altfel…
M-am pomenit scriind frazele de mai sus dupa ce-am vazut de vreo doua ori DVD-ul Blackmore’s Night – A Knight in York, captura concertului din 30 septembrie 2011, la Grand Opera House. E un spectacol deja obisnuit menestrelilor moderni, adunati de Ritchie si de Candice. Sa sper ca-i vom vedea si-n Romania? Poate cind va fi Regat, condus cavalereste de-un Print… Rocker, nu manelist!