Astfel, in acest an, spectatorii au fost tratati cu “reintinerirea” celebrului Om-Paianjen, erou al unei trilogii foarte populare realizate de Sam Raimi si de la a carui “nastere” tocmai s-au implinit 50 de ani. Un “reboot” reusit mai ales in termeni financiari. De asemenea, Christopher Nolan a terminat efortul sau de reinnoire a seriei Batman, cu ultimul episod dintr-o trilogie de urias succes, un capitol final la fel de profitabil financiar, dar mai putin reusit artistic decit precedentul The Dark Knight.
Super-succesul eroilor de hirtie
Anul 2012 ne-a prezentat punctul culminant al celui mai ambitios plan de franciza conceput la Hollywood: transpunerea in film a uriasului univers creat de decenii de Editura Marvel prin filme separate, fiecare dedicata cite unui erou, fiecare dintre ele fiind un pas spre “asamblarea” finala – filmul The Avengers/Razbunatorii, care ii aduna pe toti acesti eroi intr-o echipa unica.
Pentru aceasta insa a fost nevoie ca Editura Marvel sa infiinteze un studiou cinematografic ce trateaza pe picior de egalitate cu “greii” industriei si care poate avea grija ca pasul de la BD la marele ecran sa ramina sub strictul lor control.
Din acest punct de vedere, ambitiile Marvel isi pot gasi o justificare in simplul fapt ca industria comics-ului nu mai vinde deloc atitea reviste ca pe vremuri, in ciuda tuturor trucurilor posibile incercate de editori. Foamea de supereroi este la fel de mare, dar ea poate fi potolita nu numai prin aventuri tiparite, ci si prin jocuri video, serii si filme TV si, astazi, prin blockbustere al caror succes ameninta chiar suprematia in top a unor vedete precum Titanic sau Avatar. De asemenea, succesul acestor filme impulsioneaza si vinzarea de reviste, inchizind astfel cercul.
Spre deosebire de Marvel, rivalii de la DC nu reusesc sa tina pasul – doar trilogia Batman reuseste sa aiba succes, restul initiativelor lor cinematografice nefiind la inaltimea asteptarilor. Mari sperante se pun, anul viitor, in revitalizarea “veteranului” Superman, intr-un film realizat de Zack Snyder, sub atenta supraveghere a lui Chris Nolan.
Aceasta dominatie actuala fara drept de apel a supereroilor asupra culturii populare este un fenomen foarte interesant si poate fi analizata si discutata in multe feluri. De asemenea, ramine la fel de valabila intrebarea “De ce plac atit de mult supereroii si de ce acestia continua sa fie si astazi atit de populari”? Poate fiindca – asa cum spune, intr-un eseu publicat in “The Guardian”, actorul Tom Hiddlestone, interpretul lui Loki in Avengers – “filmele cu supereroi ne ofera o mitologie moderna comuna care nu necesita devotament religios? “. “In societatea noastra tot mai seculara, cu atitia zei si credinte diferite, lumea supereroilor prezinta un unic ecran pe care sperantele, visele si cosmarurile noastre apocaliptice pot fi proiectate si impartasite”, crede Tom Hiddleston.
Un apogeu mult asteptat
Dincolo de aceste intrebari sau pareri, foarte interesant de aflat este si motivul pentru care abia acum filmele cu astfel de eroi au ajuns atit de populare.
Supereroii exista de la primul zbor al lui Superman, in anii ‘30. Institutie tipic americana, supereroii nu mor niciodata, iar povestile lor, condensate intr-un univers mitologic extrem de ramificat si complex, s-au impus, treptat, la scara planetara, gratie, intii, culturii pop si, mai nou, culturii “geek”.
Succesul mondial al revistelor cu astfel de eroi nu a fost dublat insa de un succes comparabil macar in cinematografie. Ani la rind, supereroii au fost inchisi in logica serialelor (de cinema sau TV) si a desenelor animate pentru cei mici, minus doua momente de glorie cinematografica: succesul lui Superman, in 1978, si al lui Batman, cel al lui Tim Burton, in 1989. Nici unul dintre aceste succese nu a dat nastere decit unor francize subtiri, ale caror episoade urmatoare au fost din ce in ce mai slabe.
Actuala nebunie a supereroilor la cinema a inceput in urma cu un deceniu, odata cu succesul lui X-Men si al lui Spider-Man, adica abia atunci cind transpunerea cinematografica a acestor eroi a fost realizata cu reala seriozitate si mult “savoir faire” de autori proveniti din lumea fanilor precum Bryan Singer, respectiv Sam Raimi.
Odata descoperit acest secret, marile studiouri nu au ezitat sa investeasca enorm in aceasta noua mina de aur, dar, mai important, au realizat ca, pentru a avea succes, aceste productii trebuie lasate nu pe mina meseriasilor disciplinati din solda producatorilor, ci pe mina realizatorilor proveniti din mijlocul acestei culturi “geek”, singurii capabili sa trateze subiectul pe gustul fanilor.
Un alt motiv pentru care filmele cu supereroi abia acum ajung la apogeu este imensa evolutie a tehnologiilor digitale fiindca “faptele de arme” ale acestor eroi moderni nu pot fi ilustrate multumitor decit prin efecte speciale impecabile. Astazi, abia dupa Matrix, Stapinul inelelor si Avatar, infruntarile apocaliptice ale Razbunatorilor pot trai pe marile ecrane la adevarata lor maretie.
In umbra lui 11 septembrie
De asemenea, mai exista un motiv care a concurat la inaugurarea acestei ere a supereroilor, si anume momentul 9/11 si perioada care a urmat.
Un film ca Razbunatorii, in care New York-ul este facut praf si pulbere de o armata extraterestra, ar fi fost de neimaginat acum 10 ani, dupa ce SUA a suferit cea mai mare trauma nationala de la razboiul din Vietnam incoace. Odata cu Ground Zero, Hollywood-ul reformula complet catalogul de subiecte ale filmelor sale. Multe scene din Omul-Paianjen al lui Sam Raimi, care tocmai se filma in 2001, au trebuit reformulate.
In acelasi timp insa, in anii ce au urmat, a avut loc cu adevarat ascensiunea supereroilor si nu putini sint cei care vad in acest fapt o legatura foarte puternica cu atentatele de la 11 septembrie.
La urma urmei, inca de la inceputul istoriei lor, eroi precum Superman sau Captain America aveau ca sarcina apararea, in povestile moderne, a SUA si a americanilor. Mai tirziu, Thor sau Iron Man infruntau comunistii. Interesant insa, 11 septembrie si razboaiele ce au urmat au inspirat la Hollywood un numar mare de filme realiste, dar nici unul dintre acestea nu a fost un succes remarcabil. E ca si cum, se remarca intr-un articol francez, America nu a mai avut chef, asa cum facuse dupa Vietnam, sa se priveasca intr-o oglinda trista si desfigurata.
Publicul a dorit mai degraba sa se distreze si si-a investit simpatia in acesti eroi de mitologie moderna, in sfirsit vii pe marile ecrane. O mitologie care, in ciuda unor eforturi (sa nu credeti ca politicienii americani s-ar fi abtinut de la asa ceva!), nu a reusit sa fie confiscata ideologic de nici un regim aflat la Casa Alba, asa cum s-a intimplat cu Rambo, Rocky si ceilalti soldati cinematografici din era Reagan.
Dovada? Chiar zilele trecute, Pentagonul s-a dezis public de Razbunatorii care nu a prezentat asa cum trebuie “birocratia militara”.
Asa ca, in continuare, viitorul de aur al supereroilor in film ramine, cel putin deocamdata, in miinile capabile ale unor fani, sub atenta supraveghere a patronilor cu bani. Cele mai sigure miini din lume.
Luc Besson adapteaza Valerian
Celebrul regizor si producator francez Luc Besson a anuntat ca se va lansa in adaptarea pentru marele ecran a popularei serii BD de science-fiction Valerian et Laureline, realizata vreme de mai multe decenii de Pierre Christin si Jean-Claude Mezieres (despre care am vorbit mai demult, intr-un articol publicat de “Suplimentul de cultura”).
Besson este un fan al seriei, se stie – multe dintre elementele din aceasta banda desenata foarte cunoscuta in Europa s-au regasit in filmul sau SF Al cincilea element la care a lucrat, ca designer, si Jean-Claude Mezieres. Problema, spun unii, este cu totul alta.
Besson, prin Europacorps, casa sa de productie, a mai adaptat doua alte benzi desenate celebre, Michel Vaillant si Adele Blanc Sec, dar filmele rezultate au fost foarte prost primite de critici si fani.
R.I.P. Joe Kubert si Sergio Toppi
Luna august nu a fost prietenoasa cu banda desenata. Dupa decesul lui Jean Moebius Giraud in aceasta primavara, alti doi creatori de BD au parasit aceasta lume.
La inceputul lui august, autorul american de origine poloneza Joe Kubert a incetat din viata, la virsta de 85 de ani.
Kubert a debutat in lumea comic-strip-urilor la 15 ani, in 1941, realizind encraje pentru populara revista “Archie”. Dupa finalizarea studiilor (timp in care a continuat sa lucreze pentru diverse edituri), Kubert a desenat mai multe serii cu supereroi mai de “divizia B” precum Volton sau Hawkman, raspindindu-si productiile in multe reviste si la mai multe edituri. In 1953, preia directia revistelor publicate de St. Johns Publishing si lanseaza citeva serii de comics in 3D (primul numar s-a vindut in 1,2 milioane de exemplare!), creind un erou preistoric, Tor, dupa care revine in sinul puternicii edituri DC unde se va ocupa de mai multe titluri, dedicate multor eroi populari precum Sgt. Rock sau seriilor derivate din opera lui E.R. Burroughs (cum ar fi Tarzan).
In 1996, Joe Kubert obtine consacrarea internationala cu romanul grafic Fax from Sarajevo, ilustrare a corespondentei sale cu amicul sau, agentul Ervin Rustemagic, prins in Sarajevo in timpul conflictului din fosta Iugoslavie. Albumul a primit premiul pentru cea mai buna BD straina la Festivalul de la Angouleme.
Joe Kubert a fost considerat unul dintre ultimii mari maestri ai lumii comics-ului american si unul dintre cei mai importanti, arta sa influentind o multime de tineri autori, de pe ambele tarmuri ale Atlanticului.
Pe 22 august, ultimul mare maestru italian, Sergio Toppi, a incetat din viata la virsta de 79 de ani, la capatul unei lungi suferinte. Nascut la Milano, in 1932, Toppi a debutat in lumea ilustratiei si a animatiei si abia in 1966 a inceput sa realizeze benzi desenate, muncind mai multi ani pentru revistele pentru copii. Dupa participarea la proiectele editurii Larousse, Istoria Frantei in BD si Descoperirea lumii in BD in anii ‘70, Sergio Toppi a inceput sa creeze propriile sale serii. Excelent desenator, cu un stil inimitabil, Toppi s-a dovedit si un redutabil scenarist, dezvoltind un stil foarte personal, “atipic in forma sa narativa”. A devenit repede unul dintre cei mai importanti autori europeni de BD, laudat pentru albumele sale din seria Le Collectioneur, Sharaz-de sau antologii precum Krull sau Blues. Este considerat unul dintre marii maestri italieni ai celei de a noua arte, alaturi de nume precum Hugo Pratt, Dino Battaglia, Guido Crepax sau Attilio Micheluzzi.
Galerie foto
