Keitel ezita sa analizeze foarte mult noile tendinte (in genul The Avengers), pe care cei de la “Le Figaro” tind sa le considere “infantile”. “Sint parte din sistem, asa ca am sa incerc sa va vorbesc ca un cetatean, nu ca un profesionist”, spune Keitel. “Intr-adevar, in SUA exista o infantilizare practicata la scara mare. Cultura se prabuseste, dar este, de fapt, un fenomen mondial care s-a dezvoltat din tot felul de motive: politice, economice, religioase… si mai ales din cauza lacomiei si cupiditatii. Cind banii vorbesc, cultura plateste! Spiritul de aventura, de descoperire, nu mai rasufla acum in acest business…”
Intr-un asemenea context, crede actorul, este tot mai greu sa apara noi cineasti de talia unor Scorsese sau Tarantino care totusi “trebuie sa existe undeva”. “La inceputul carierei, imi intilneam colegii pe strada, astazi, tinerii cineasti nici nu reusesc sa treaca de portile marilor studiouri. Pe Scorsese l-am cunoscut cind era student, cauta actori pentru filmul pe care trebuia sa-l realizeze ca lucrare de diploma. A dat un anunt in ziar. Nu aveam buget, turnam in weekend-uri pentru ca saptamina lucram ca sa ne platim chiria…”
In aceste conditii, in opinia cunoscutului actor, cinema-ul independent ramine “esential, capital, fiindca nu asculta de reguli, spre deosebire de filmele fabricate la Hollywood unde, indiferent de importanta regizorului, cu exceptia poate a lui Spielberg, producatorii ii dicteaza acestuia ce sa faca”.
Nici televiziunea – vazuta de multi, in ultimii ani, drept un refugiu al calitatii artistice in fata unui comercial atotputernic – nu i se pare lui Keitel imuna la puterea interesului economic. “Unele seriale precum Mad Men sint epatante”, spune actorul. “In rest insa, le gasesc patetice si stiu ce vorbesc! Am jucat in Life on Mars, alaturi de o echipa talentata, din pacate dirijata de oameni ce se ghideaza doar dupa profit.”