Cititorul care uraste – care detesta autorul, scriitura, finalul, introducerea si care totusi nu se poate opri din citit. “Daca esti un astfel de cititor, vei citi fiecare obiect al urii tale pina la ultimul rind si este posibil ca, atunci termini cartea si o arunci in celalalt capat al camerei, sa faci asta cu un frison secret, de satisfactie, fiindca gestul iti provoaca o uriasa placere. “
Cititorul cronologic – cel care citeste o carte dupa alta, metodic, incet si sigur, fara sa le lase din mina pina la final.
Cititorul distrugator – la finalul lecturii, cartea lui pare sa fi trecut printr-un razboi: are paginile botite si murdare, unele lipsesc, iar cartea este plina de nisip. Lor li se recomanda sa cumpere carti electronice.
Cititorul care nu citeste (1) – iubeste nespus cartile, le cumpara pe capete, dar este mult prea ocupat si nu are timp de lectura. Dar si cind se apuca de citit…
Cititorul care nu citeste (2) – nu iubeste deloc cartile. Acestea sint bune numai pentru a fi expuse in biblioteci din lemn scump pentru decor si/sau impresionarea vizitatorilor.
Bibliofilul – este opusul cititorului distrugator. Mai mult decit lectura, el iubeste la nebunie cartile vechi, cu pagini ingalbenite, fosnetul cartilor nou-noute, cartile gasite pe strada, cele cartonate etc. Este cititorul care nu va face niciodata rau unei carti.
Anti-cititorul – o versiune a celor care afirma “Nu ma uit niciodata la televizor, nici macar nu mi-am cumparat unul! “. Pentru acesta, cartile au prea mult text de citit, o postare de blog este prea lunga. Este cel care, daca va scrie un comentariu pe internet, se va exprima prin abrevieri de genul “LoL” sau “TLDR” (“Too long; didn’t read”).
Cititorul “cross under” – termenul folosit de “The Atlantic” se refera la cititorii care nu respecta categoriile de virsta: maturi care prefera cartile pentru copii si tineri sau, dimpotriva, pusti care citesc carti pentru adulti.
Cititorul “multi-tasking” – este capabil sa lectureze cincisprezece carti in acelasi timp si are “un mod de a citi apropiat de «dragostea la liber» a hippiotilor”. Spun cei de la “The Atlantic”: “Nu esti pregatit de o relatie serioasa cu o carte, dar faci o treaba foarte buna iesind la intilniri cu toate cartile pina te vei maturiza”.
Cititorul adormit – este cel care are timp de lectura numai in pat si care reuseste sa citeasca doar citeva rinduri inainte de a adormi.
Cititorul snob – citeste doar cartile bine primite de critici, nu da atentie listelor de bestselleruri, se simte ofensat de editiile ieftine si cumpara doar editii cartonate.
Cititorul fidel – pentru el exista doar autorii care ii plac si citeste numai ce scriu acestia, bun sau rau. Toata lumea stie ce sa le cumpere cadou acestor cititori.
Ascultatorul de audiobook – “Exista loc si pentru voi, persoanele ale caror urechi tin loc de ochi”, scriu cei de la “The Atlantic”.
Mai exista si “cititorul constient” (citeste numai carti din care poti sa inveti ceva sau slujesc idealuri marete, detesta in general fictiunea), “criticul” (adora mai ales cartile pe care poti sa le discuti), “cititorul usor influentabil”, “cititorul compulsiv”, “re-cititorul” (care reciteste fara sa se poata opri).
La toate aceste categorii, slate.fr mai adauga una: “cititorul care crede ca literatura a murit odata cu Steinbeck” – cel care decreteaza ca “literatura contemporana e un gunoi si nu mai poate fi numita literatura”.