A doua zi, Ellis revine si, intr-o noua postare, il face pe Wallace “insuportabil”.
Este acesta un simplu caz de “trolling” sau, mai degraba, Ellis prefera rolul de provocator “post-empire”, categorie de personalitati publice pe care el insusi a definit-o intr-un articol publicat in 2011 si in care ii include pe Charlie Sheen, Eminem sau John Mayer.
De fapt, intre Bret Easton Ellis si DFW exista o ranchiuna literara ce a durat doua decenii. In 1988, Wallace ataca acea categorie de romancieri din care facea parte Ellis, pe care ii numea “catatonici” pentru “pretiozitatea lor naiva”. Citiva ani mai tirziu, Wallace facea praf romanul American Psycho.
Reactia tardiva a lui Ellis pare sa fi fost provocata de asteptata biografie a lui Wallace, Every Love Story Is a Ghost Story, publicata recent. Din paginile acesteia, Ellis a aflat ca, la inceput, “rivalul” sau a luptat cu influenta “ellisiana” in propria lui scriitura, fara sa recunoasca. De asemenea, intr-o alta nota, Wallace a scris ca, “spre deosebire de Ellis, Dostoievski are boase!”.