Comparatiile sint mai demoralizante cind se fac intre termeni compatibili. Atunci cind folosim drept reper pentru realitatea romaneasca nu stiu ce model suedez sau german, o facem din placerea perversa de a ne autoflagela si pentru a omagia inca o data spiritul nordic/germanic, fiindca doar optimistii nesabuiti ar putea sa-si imagineze vreodata o Romanie prospera si civilizata precum Germania. Dar atunci cind ajungi, de exemplu, in Split si vezi masini parcate pe trotuare, cocotate pina la zidul cladirii si adesea blocind complet trecerea pietonilor, recunosti imediat genul proxim din care face parte si Romania. In zona istorica Splitul are strazi inguste, pe unde abia s-au putut croi drumuri pentru masini, asa ca oamenii parcheaza si ei pe unde pot. Pietonii se descurca ei cumva – de obicei iesind pe drum, in calea masinilor care nu sint inca parcate. E ceva cunoscut, din categoria “asa ceva nu o sa vezi in Germania”, si ne da senzatia de lume similara, de “aproape acasa”. Aceeasi senzatie ti-o trezesc si gunoaiele aruncate gramada prin locuri pustii, pe maidane sau dupa garduri de sirma pe stradutele mai putin circulate. Ori barbatii adunati seara in fata unor magazine si pe bancile de pe malul marii, barbati ce stau la taclale indelung, cu sticle de bere alaturi.
Doar ca, atunci cind stai si privesti mai bine, diferentele sint cu atit mai intristatoare. Apropiata Romaniei prin pozitia geografica si (intrucitva) prin nivelul de dezvoltare economica, Croatia se indeparteaza tot mai tare de ea gratie unor lucruri pe care mi-e greu sa le prind cu totul in cuvinte. Patriotismul ar fi unul din ele – patriotismul autentic, etalat cu mindrie, care, atita timp cit nu aluneca in nationalism, se dovedeste benefic. Gradul de civilizatie si de educatie al cetatenilor e un altul. Ar mai fi si buna reglare a prioritatilor nationale. Mi s-a spus ca salariile profesorilor de liceu sau de scoala sint aici de aproximativ cinci mii de kune (kuna fiind moneda nationala a Croatiei), adica un pic peste sase sute cincizeci de euro, in vreme ce un salariu mediu e de vreo patru mii de kune. Nu am putut sa nu remarc ca salariul unui profesor croat depaseste binisor salariul mediu pe economie, ceea ce sugereaza ca educatiei i se acorda mai multa importanta decit in Romania. Si cam la fel stau lucrurile si cu salarizarea medicilor.
Dar nu e numai asta. Fetele destinse ale oamenilor de aici – inclusiv cele ale batrinilor, ale pensionarilor – sint si ele un semn al traiului bun sau cel putin tihnit. Am vazut seara grupuri de virstnici adunati pe bancile de pe Riva, promenada de la malul marii, si cintind laolalta, unul cu o chitara, iar altii cu vocea. Pe plaja am vazut acelasi gen de batrini cu chipuri relaxate, chiar vesele, incepind dintr-odata sa ingine un cintec, cu un zimbet mic pe buze. Sint imagini pe care mi-as dori sa le vad si la mine acasa. Se poate, va rog?