E tipic romanesc. Are o frecventa remarcabila, se prezinta zilnic, din ora in ora. Apeleaza la sute de personaje, unul mai pitoresc decit altul. Nu se joaca pe o scena, se difuzeaza pe micul ecran. E spectacolul stirilor! (Ar merge o muzica de generic sau macar anuntul “Ramineti cu noi! Numai aici, in citeva momente veti afla…”.
Asa cum succesul unui spectacol teatral se masoara si dupa numarul de persoane care platesc sa il vada, si la programele de stiri, mai ales la cele comerciale, determinante sint mentinerea ori cresterea ratingului. Intr-o societate in care conceptul “libertate” se traduce in practica vietii prin intelesul ei primitiv “fac ce vreau!”, nu numai ca scopul nu mai scuza mijloacele, dar inventeaza mereu altele. Imi rasuna in limbajul interior cuvintul “deontologie”, dar acum, cind evenimentele se succed trepidant, iar stiristii trebuie sa tina pasul, citi mai au timp si rabdare pentru… fleacuri? Sint breaking news, news alert, exclusivitate, informatie de ultima ora, materiale needitate (ca sa nu o ia inainte concurenta), pe burtiere rosii sau galben fosforescent, parcurgind in viteza ecranul de la stinga la dreapta si invers, in partea de sus si de jos, intr-un virtej naucitor, care-ti strica ochii, iti creste tensiunea si adrenalina. Adrenalina e buna ea din cind in cind, dar prea multe injectii “de pe sticla” s-ar putea sa ne dauneze. Hiperrealist, spectacolul cotidian al stirilor anunta o apocalipsa imediata, iminenta, uneori contorizata cu precizie de secunde (au mai ramas: …ore… minute… secunde). Nu stiu daca de la buletinele informative i se trage, dar un bun prieten m-a sfatuit, foarte grav, sa am mereu in casa cutii de conserve, bidoane cu apa, macar 1.000 Ron si rezervorul masinii plin! N-am stiut daca sa rid sau sa fug sa cer bancii o refinantare si sa ma aprovizionez corespunzator!
Ai sanse doar daca esti personaj negativ
Ducind mai departe comparatia dintre show si stiri, incerc sa identific registrul dramatic in care s-ar incadra cele din urma. Accidente rutiere mortale, explozii, inecuri, violuri, crime, bebelusi rapusi de boli nemaiintilnite ori de neglijenta celor ce i-au adus pe lume, mai ceva ca intr-o tragedie antica. Numai ca regulile vremurilor de inceput ale lumii nu ingaduiau infatisarea scenelor singeroase, care erau evocate exclusiv prin narare. Sigur ca in 2.000-3.000 de ani lucrurile s-au schimbat (era sa scriu evoluat) si acum putem vedea, cu detalii, de la mii de kilometri distanta, orori usor blurate, in prime time. Sau la ore la care child control-ul pentru pustii ramasi stapini pe telecomanda devine amagire parentala. Registrul tragic nu se potriveste spectacolului buletinelor informative si dintr-un alt motiv. Cei ce ajung o stire nu au deloc maretie, iar patosul pe care il pretuiau odata anticii e virat in patetic! La castingul pentru roluri in programele de stiri, nu ai sanse decit daca esti personaj negativ. Am afirmat dintotdeauna, in arta scenica rolurile negative sint cele mai generoase interpretativ. La teatru, totul e conventie, iluzie unanim acceptata; in viata reala, pozitiv-negativ e o optiune personala. Decide fiecare.
Punk, trash, SF
Cea mai corecta incadrare ca registru dramatic a stirilor autohtone ar fi dark horror, hard horror; thriller e prea moale. Cu nuante de burlesc, absurd si “povestea prostiei”. Dar aduce si cu un stand up comedy, atunci cind informatia e captusita cu atacul la persoana. Mai ales in talk-show-urile in direct, unde bietii moderatori abia reusesc sa tina friiele. De aceea, de regula sint cite doi sau mai multi. Daca e show, trebuie sa fie spectacol, e de la sine inteles! Tonul e visceral, excesele curg in cascada, partizanatele sint atit de evidente. La cursurile de creative ori playwriting, dezvoltarea dramaturgica a unei stiri de presa e un exercitiu aproape obligatoriu. Asta presupune din partea autorului identificarea unui caz relevant caruia sa ii fie adaugate straturi de fictiune. Replica lui Shakespeare cu “Lumea-i o scena” am auzit-o cu totii, dar nu trebuie sa transformam planeta intr-un show. In nici un caz, intr-un show care degenereaza in circ! Si ca sa vad pina unde pot fi impinse limitele, m-am fortat vreo citeva seri la rind sa urmaresc pe crowl-ul unei “televiziuni” predictiile legate de “noii ciocoi” rostite ultimativ. N-am rezistat decit citeva secunde. Era punk, trash, SF!
Daca sint stiri, atunci e si sport. Numai fotbal. O fi el sportul rege, imi place si mie, dar e in plin totalitarism. Noroc de Olimpiada de la Londra, altfel habar nu am fi avut de nemaipomenitii scrimeri si tiristul ieseni! Cu putine exceptii, tonul de la Sport e similar: banalitati rostite pe post de adevaruri absolute, truisme repetate alert cu aerul savant de la academie. La Meteo, ce mai poate fi sarjat, doar e “vremea probabila”? Acuma o sa fiu bitch si o sa ma leg de “fata de la meteo”. Vedeti din ora in ora stereotipul. Personal, o prefer pe Romica Jurca. Stie despre ce vorbeste! Va recomand ca macar o data, din curiozitate, sa cautati pe canalele straine cele cinci-sase minute de weather report: prezentatori cu farmec, fiecare cu formula proprie. La unul din posturile italiene, o perioada prezentator era un pilot! Ateriza in studio cu prognoza. Belissimo!
O sa ziceti ca sint snoaba, dar cind simt ca nu mai suport circoteca unui segment al stirilor televizate din Romania, trec pe EuroNews, BBC sau CNN. Nu ma intereseaza chiar tot ce zic ei acolo, dar tonul cu care le zic ma relaxeaza teribil. Le privesc linistita de certitudinea ca inca nu vine nici o apocalipsa! Cu exceptia celei din noi.