Dinsii sint cei mai tari reprezentanti ai breslei: nu-i poate contrazice nimeni, isi spun ei umflindu-si „pieptii“, din moment ce audientele le arata ca sint urmariti de mai multi oameni decit ar spera sa aiba alaturi vreodata toti amaritii aia de gazetari din – piei, Drace! – presa generalista.
Conu’ Leonida lucreaza la o gazeta-tabloid. A facut citeva nopti albe, de fericire ca site-ul gazetei sale a cazut. Cazuse, saracul site, dupa ce dinsul, marele maestru Leo al ponturilor, aflase „pe surse“ ca o fosta gimnasta se prostitueaza intr-un orasel din Germania. Ce investigatie, ce rezultate! Culmea coincidentei, subiectul are acelasi nume de familie cu al lui! Romanii sint patrioti si sufera ca niste bieti ciini abandonati, atunci cind afla soarta mizera a unui compatriot sau a unei compatrioate. Altfel, de ce ar citi despre chestia asta? Asta isi tot sopteste marele maestru Leo, care, fericit peste masura ca mintea i-a zamislit un gind de o asa frumusete, isi toarna din cind in cind cite o berica in halba primita de la o companie partenera cu ziarul unde lucreaza.
Efimita tresare la fiecare oftat al maestrului. Sta linga Leo, pe canapeaua luata la pret de doi lei de la o firma ce da publicitate in ziarul-tabloid, si se gindeste ce mare bafta i-a inflorit destinul, atunci cind l-a luat de barbat pe omul care, acum, se uita in gol si icneste cu subinteles. De ce anume scoate sunetele astea intelepte nu stie, dar sigur, isi spune Efimita, are in cap o alta idee geniala, pe care o rumega in singuratatea intelepciunii sale. Isi scutura capul ca si cum ar vrea sa alunge un gind prea indraznet, speriata de atitea cuvinte lungi pe care si le-a „spus“ unul dupa altul. Isi da seama imediat ca nu e vreo sperietura de vina, ci durerea ascutita pe care a simtit-o atunci cind si-a taiat gresit o unghie. Obosita, isi toarna si ea olecuta de bere intr-un paharel si se gindeste cum, peste citeva zile, ziarul unde lucreaza amindoi ii va da din nou o prima consistenta pentru investigatia pe care o face acum, linga ea. Oare despre ce o sa mai scrie, oare despre ce? Aproape ca-i vine sa-l intrebe daca e tot un subiect patriotic. Poate, cine stie, e ceva legat de Oltchim Rimnicu Vilcea, Sorin Oprescu, Dan Diaconescu si poporul si, of!, o fi despre pierderea marilor valori ale neamului. Mama, cu ce patriot m-am maritat!, cu ce ziarist mi-am legat destinul, isi spune Efimita. Apoi, rigiie usor si adoarme pe canapea.