Nu am intentia nici de a face morala, nici de a formula opinii “originale”. As vrea doar sa va citez pasaje dintr-un interviu pe care mi l-a acordat recent Raimund Trenkler, fondatorul si directorul artistic al Academiei Kronberg, institutie situata intr-un orasel medieval, la circa 20 de km departare de Frankfurt, in inima Germaniei.
Sint convins ca extrem de putini dintre amicii mei melomani au auzit macar de Kronberg. Raimund Trenkler mi-a explicat in termeni simpli ce inseamna Kronberg: “Academia Kronberg este o institutie menita sa sprijine artisti cu educatie superioara si extrem de talentati din sfera instrumentelor de coarde. […] In Germania, sintem singura institutie privata de nivel universitar din sfera muzicala. Am avut insa sansa de a organiza acest curs special structurat pentru talente exceptionale in strinsa cooperare cu Universitatea de Arte din Frankfurt. Nu numai ca este nevoie de asa ceva, dar o consider o datorie, deoarece Conservatoarele Superioare si Universitatile de Muzica sint obligate sa-si concentreze atentia pe nivelul unei medii a studentilor lor si nu sint cu adevarat in pozitia de a se ocupa special de numai citiva dintre ei, din grupul celor de mare talent. […]
Intreaga noastra activitate se bazeaza pe Fundatia academica pe care am creat-o sin 1994t, fiind o institutie recunoscuta pe plan international. Ne-am dezvoltat formind asociatii ale «Prietenilor Academiei Kronberg», in Statele Unite, la New York, si in Asia, in special la Seul. La ora actuala, ceea ce numim market nu mai poate fi gindit doar la nivel national. Intregul proces trebuie vazut ca unul international si sper ca pe viitor sprijinul de care ne bucuram sa depaseasca granitele locale si ale Germaniei, devenind unul amplu, international. Este o conditie pentru a ne atinge obiectivul ca aceasta institutie sa ramina in istorie pentru totdeauna. Este misiunea pe care mi-am asumat-o si pe care vreau sa o transmit generatiei viitoare”.
Raimund Trenkler este de formatie violoncelist, educat la Basel si Berlin, apoi la Londra, unde s-a perfectionat cu William Pleeth, pedagog charismatic al multor talente, intre care, nu pe ultimul loc, Jacqueline du Pre: “Am dorit dintotdeauna sa schimb ceva in lumea muzicala. Iar la un moment dat am considerat ca as putea avea mai multa putere sa impulsionez o schimbare in felul in care o fac in prezent, in loc sa inregistrez o a 77-a versiune a Sonatei de Brahms pe CD. In adincul inimii mele ramin un muzician si aceasta credinta nu ma va parasi niciodata. Dar in viata trebuie sa iei decizii si simt ca ceea ce fac in prezent, administrind aceasta institutie speciala pentru tineri artisti deosebit de talentati, pentru tineri solisti, este ceva prin care sint capabil sa misc mai mult lumea decit prin performantele mele ca violoncelist”.
A crea o asemenea institutie privata, extrem de eficienta si cu autoritate la nivel mondial, nu a fost un gest realizat peste noapte. Raimund Trenkler imi spunea ca a trebuit, inainte de toate, sa cistige “increderea unor mari artisti, cum a fost Mstislav Rostropovici, care s-a simtit ca acasa si a instituit aici Fundatia Rostropovici, ca saltistult Yuri Bashmet, care a procedat la fel, sau asemenea lui Gidon Kremer, care si-a mutat sediul Fundatiei sale de la Hamburg aici, la Kronberg. Motivul pentru care au procedat astfel a fost credinta lor ca predarea stafetei, a cunoasterii pe care o detin, unei noi generatii poate fi facuta aici in felul in care o doresc ei cu adevarat. Kronberg este tipul de oras in care poti avea sentimentul de a trai intr-o familie. Asta i-a adus aici pe diversi mari maestri ai violoncelului, cum au fost Bernard Greenhouse sau William Pleeth…”.
A fost nevoie, adauga directorul artistic al Academiei, sa cistige si increderea unor donatori privati: “Orasul ne acorda o contributie, la fel ca si statul, dar ea este mai curind insignifianta daca o compari cu suma importanta de care avem nevoie. Contributia este de mai putin de 3%. Fondurile esentiale provin din surse private, de la persoane individuale, de la cercul nostru de «Prieteni ai Academiei Kronberg», care numara 1.200 de membri, iar printre ei sint persoane aflate alaturi de noi de aproape 20 de ani. Faptul cladeste o incredere reciproca; ei pot vedea cu ochii lor rezultatele practice ale utilizarii fondurilor donate si sa se simta confortati in ce priveste viitorul Academiei. Prima nevoie este sa cladesti increderea, printr-o munca onesta, cinstita, crezind in ceea ce faci…”.
Academia Kronberg organizeaza la fiecare doi ani un festival impresionant al violoncelului – imi spunea Raimund Trenkler –, dar “in esenta raminem o institutie de invatamint. Din aceasta perspectiva am publicat mai multe carti, DVD-uri si CD-uri. Cred ca este extrem de important sa ai o asemenea baza atunci cind lucrezi cu tineri studenti, in asa fel incit ei sa poata sa si citeasca, sa se documenteze, nu doar sa cinte, fara nici o idee despre trecut. Numai intelegind evolutiile din trecut poti fi ghidat sa pasesti pe o cale buna in viitor. […] Avem si o cantitate mare de material filmat, iar o parte l-am publicat. Imagini de la sesiuni de masterclass, din cele ale lui Bernard Greenhouse, Rostropovici, Janos Starker, Yuri Bashmet, Gidon Kremer, Boris Pergamenschikow s.a.m.d.”.
Iar interlocutorul meu incheia: “Am convingerea ca la Kronberg tinerii pot resimti nu numai sprijinul unui sistem educativ, dar se simt cumva si ca acasa, fiind nu numai artisti, ci si fiinte umane. Urmam in aceasta privinta gindirea si indemnurile lui Pablo Casals, iar Academia Kronberg a fost fondata in ziua aniversarii a 20 de ani de la moartea lui. Mesajul sau, si anume ca arta si umanitatea sint indivizibile, este ceea ce am avut si avem permanent in gindirea noastra”.