E greu de imaginat niste pustani urmarind absorbiti Terapie de cuplu/Hope Springs, unde Meryl Streep si Tommy Lee Jones incearca sa reaprinda scinteia pasiunii intr-un mariaj rutinat. Mai ales ca scenariul scris de debutanta in cinema Vanessa Taylor (care a lucrat in televiziune, printre altele, la Urzeala tronurilor/Game of Thrones) nu arunca aproape deloc cu poante in stinga si-n dreapta si nici nu are ritm. Daca zimbesti la ceva, nu o faci la glume si situatii (exista cel putin un moment care ar putea sa-ti stirneasca risul), ci mai degraba la nuantele din jocul lui Tommy Lee Jones. Pentru actorul care ne obisnuise cu statura inflexibila a unui ofiter in retragere (desi Oliver Stone ii speculase foarte bine in Nascuti asasini/Natural Born Killers capacitatea de a creiona o rigiditate vecina cu boala psihica), rolul lui Arnold Soames e ceva nou. Cu colturile gurii lasate si figura patratoasa, Jones nu pare genul de om cu care sa iti placa sa glumesti, mai ales cind il pui in situatii inconfortabile – cum o face terapeutul (Steve Carell) care pretinde ca pune pe picioare viata intima a unui cuplu in numai o saptamina.
Intr-un prezent care ne-a invatat ca lucrurile bune vin repede, in procese care ard etapele, povestea pusa in scena de David Frankel (Diavolul se imbraca de la Prada/ The Devil Wears Prada) urmareste fidel terapia si pe subiectii ei pina la a nu-i mai pasa deloc de personajele secundare. Desi mai ingrijit decit multe comedii romantice actuale, filmul nu are inteligenta emotionala care l-ar fi putut ridica peste medie. Exista doua momente care te trimit – din stingacia cu care au fost concepute – pe piste false. Primul tine de motivul racelii sotului, al doilea de neincrederea sotiei in dragostea barbatului. Amindoua sint prea putin aprofundate pentru a se integra logic si fluent in poveste. Mai e si faptul ca tensiunea creste pina cind te-ai astepta fie ca sotia sa-i dea sotului cu ceva-n cap, fie ca sotul sa bata cu pumnul in masa, fie ca terapeutul sa-i dea cap in cap pe amindoi – adica sa existe o descarcare energetica fireasca pentru frustrarile acumulate de toata lumea.
Evident ca, fara cei doi actori, filmul n-ar fi fost la fel de interesant – dar si asta spune multe despre povestea in sine! – si, cu toate astea, pe la jumatatea filmului poti incepe sa te plictisesti si sa te intrebi daca nu cumva Hollywoodul ii exploateaza pe acesti veterani. Meryl Streep nu e la prima tentativa de acest gen. In urma cu trei ani aparea in E tare complicat!/It’s Complicated, unde juca rolul unei femei prinse intre doi barbati. Nu e vorba aici doar de curajul de a-ti arata bratele, ci de disponibilitatea (laudabila in teorie) de a juca orice in ciuda virstei. Dar nu postura de sexagenara patimasa nu i se potriveste lui Meryl Streep, ci mai degraba cea de femeie middle-class, supusa si mereu zimbitoare. Dar pentru ca ea e tot timpul retinuta, chiar si cind ar trebui sa dea cu sotu’ de pamint, si filmului i se transmite aceasta lipsa de reactie, rezultatul fiind o comedie inhibata impotriva vointei ei, care nu reuseste nici in momentul happy-endului sa atinga un delicat orgasm comic.
Terapie de cuplu/Hope Springs. Regia David Frankel. Cu: Meryl Streep, Tommy Lee Jones, Steve Carell