Sibiul a gazduit prima editie a unui Festival International de Poezie. Pe 28 si 29 septembrie, douazeci si unu de autori romani si straini au citit din cartile lor la lecturi si lansari care au avut loc la Biblioteca Astra si la Libraria Humanitas.
Festivalul este de fapt parte a Colocviilor revistei “Transilvania”, colocvii care au loc la Sibiu din 2004, fiind organizate de scriitorii Radu Vancu si Dragos Varga. Despre aceasta editie speciala, cu o forma modificata – axata din nou pe lecturi de poezie, dar eliminindu-se masa rotunda –, poetul Radu Vancu a spus: “Am gindit-o in formatul unui festival de poezie – de data asta chiar international, intrucit am invitat poeti si editori din afara tarii: Gökcenur C. (Turcia), Milan Dobricic, Dejan Matic (Serbia), Ivan Hristov (Bulgaria)”.
Unii la Oktoberfest, altii-n biblioteca
Cind tot sibianul se indreapta, pe pietonala centrala hiperaglomerata, spre tiribombele din Piata Mare a Sibiului – mai un pop-corn, mai o bere, toate sub eticheta unui Oktoberfest –, poetii invitati la festival urca in grupuri mici in sens invers, pe o mica straduta laterala, dinspre pensiunea lor din Orasul de jos spre Biblioteca Astra.
In sala de festivitati restaurata, Ion Muresan e cel care deschide sirul lecturilor. Citeste din cartea Alcool, biblioteca se leagana in Sentimentul marii intr-o circiuma mica, tresare feroviar sub poemul final citit de pe o foaie mototolita. Alexandru Musina se destainuie: aceasta e biblioteca de unde, copil fiind, imprumuta carti. Pe atunci, asta era sala de lectura. Intr-un fel poate ca nimic nu s-a schimbat.
V. Leac citeste un poem lung dintr-un volum care va aparea anul viitor la Editura Charmides. Cum sa ramii perplex se numeste textul. Iar cei care ar fi vrut sa le auda si pe “acelea cu ciinii” primesc promisiuni: vor sosi pe e-mail. Claudiu Komartin isi citeste poemele de pe ecranul telefonului, in timp ce spectatorii remarca ilustrarea prin tricouri a prieteniei dintre el si Radu Vancu: Radu are un tricou cu un trunchi de copac, Claudiu are o frunza. Se lanseaza antologia realizata de cei doi poeti prieteni, Cele mai frumoase poeme din 2011, aparuta la Tracus Arte, prezentata de Alexandru Musina.
Plecaciuni si taceri impuse
Pauza muzicala. Se lasa intunericul, pe ferestrele bibliotecii se vad ciorile adastind in castani atunci cind poetul turc Gökcenur C. isi citeste poemul despre prietenul mort de leucemie. Urmeaza Dejan Matic, poet sirb asemanat cu Constantin Acosmei fiindca a publicat tot o singura carte, tot foarte tinar, tot foarte buna. Cei care citesc versiunile traduse in romana sint Claudiu Komartin si Radu Vancu.
Ruxandra Cesereanu face o plecaciune in fata lui Mircea Ivanescu, citind poemul mopete si v. Innopteanu in noul mileniu, “un poem sidefos pe marginea unei cutii de conserve din vremea comunismului”, intr-o alta versiune decit cea publicata. Iar Constantin Acosmei, cu Jucaria mortului in palme, schimba obiceiurile publicului: la lectura lui e ca la concerte simfonice, nu se aplauda intre bucati. Se asculta linistea, se imagineaza bomboana de aruncat dupa musca. Finalul primei seri este asa.
Rabufniri si cozi
Simbata, festivalul se muta la Libraria Humanitas. Cei care deschid sirul lecturilor sint poetii Milan Dobricic (Serbia) si Ivan Hristov (Bulgaria), cel din urma asezonindu-si poeziile despre experienta americana cu note prelinse dintr-un flaut. Dar libraria pare sa fie cuprinsa cu adevarat de atmosfera efervescenta a unui festival abia la lectura tremurata a lui Ionel Ciupureanu, din Miscari de insecta, cind tacerile si ropotele de aplauze alterneaza ca la concertele de jazz, acum pauze, acum rabufniri intense. Urmeaza o lectura insotita de lansare: Rita Chirian, poeta din orasul-gazda, isi lanseaza Asperger, volum abia aparut la Cartea Romaneasca.
Prima parte a zilei se incheie cu o editie a Clubului de Lectura “Institutul Blecher”: doua lecturi consistente, Nicolae Coande si Teodora Coman – poeta din Sibiu, emotionata citind din volumul de debut Cirtita de mansarda, aparut la Editura Max Blecher. In pauza de dupa primul snur al zilei, se reinventeaza cozile: la autografe. Cu calm, cu calm, cartile se dau si cite doua.
Snur iute, strins, dens
Lecturile de simbata dupa-amiaza se succeda intr-un ritm mai alert. De parca ar fi intelesi, toti autorii citesc mai putin, snurul se impleteste iute, strins, dens. Santha Attila e urmat de Michael Astner, ambii sint poeti bilingvi, scriind si in romana, dar si in maghiara, respectiv germana. Michael Astner citeste din volumul Tara transformata-n vint, de la Casa de Pariuri Literare, o lectura puternica, presarata cu zimbete amare, fiindca “semne bune anul are!/semne bune. anulare”. Doina Ioanid impresioneaza cu o lectura delicata, scurta, dar picurata lent, din Ritmuri de imblinzit aricioaica, de la Cartea Romaneasca, Dan Sociu citeste citeva poeme si isi prezinta noul roman, Combinatia, aparut la Casa de Pariuri Literare, scris in vara aceasta dintr-o enervare politica, iar Andrei Dosa, prezentat drept cel mai mare poet din literatura romana – dupa inaltime –, isi ascunde bine emotiile de cel mai tinar participant si citeste de pe foi un foarte bun grupaj de poezii proaspete. Ovidiu Nimigean, profitind de publicul ales al colocviilor, alege sa citeasca texte rafinate din Planeta zero. Snurul acesta puternic se incheie mult mai repede decit precedentele, dar toata lumea stie ce urmeaza.
Confesiunile – in si in afara cochiliei
Ce urmeaza? Lectura si lansarea in premiera a volumului de corespondenta Cersetorul de cafea. Opere III de Emil Brumaru, carte proaspat aparuta la Editura Polirom. Asa scrie in program. Dar poetul fenteaza lectura. Ar putea, poate, citi scrisori?, se intreaba. Asa, ca pe poeme in proza actuale. Ar fi totusi in geanta o carte cu poezii, Dulapul indragostit, cald iesit de la TipoMoldova. Cartea zaboveste oarecum rusinata in miini. Poetul nu va recita. Se va plimba in confesiuni ca intr-o cochilie de melc din care se pare ca nu vrea sa iasa, desi, paradoxal, aceste confesiuni halucinante inseamna chiar expunere, iesire la suprafata cu o sinceritate dezarmanta. Spune ca in gind ii tot suna cuvintele citite mai devreme de Ovidiu Nimigean. Cum ca trebuie sa fii terminat ca sa fii poet. Povesteste despre ce nu se mai poate – despre lecturi, lansari, discursuri in fata publicului… “Alt motiv pentru care nu mai pot vorbi in fata publicului la lansari e pentru ca nu va puteti imagina contextul. Moartea lui Stalin si asa mai departe… Ce sa fac, sa imi povestesc memoriile?” – ne intreaba – “nu se pot povesti, sint lucruri care se traiesc”. Dar povesteste, povesteste.
Poemele inoxidabile
In cele din urma, poate dupa aproape un ceas, Emil Brumaru deschide Dulapul indragostit si citeste: “In carnea noastra frageda doar vintul/Isi pune gura moale ca un crin” si se opreste brusc, doar doua versuri a durat toata povestea, si spune: “Ei, vedeti? Nu tine”. Vorbeste despre puritate, naivitate, tinerete. Si aluneca spre scrisori, spre volumul care se lanseaza de fapt. Citeste din “Te cred si eu ca mortii sint veseli”, scrisoare catre Florin Mugur. Apoi din alta scrisoare. Confesiunile curg, gliseaza pe sine cu naturaletea unui vagon de tren. Cind dau sa se incheie, caci poetul ii invita pe Radu Vancu si Bogdan Cretu sa i se alature totusi si sa prezinte cartea lansata, poetul Ion Muresan izbindeste: rugamintea de a citi “poeme inoxidabile” e ascultata. Elegia de pe prima pagina a Dulapului indragostit face clipa sa se intoarca si sa stea in loc. Sint momente magice, publicul aplauda fericit. Public insemnind toti acesti poeti invitati in festival, plus alti scriitori din oras, plus librarii, plus citiva studenti, nici un ratacit intrat aiurea in librarie dupa vreun ghid practic. Dar Emil Brumaru ii opreste pe toti, alungind aplauzele ca pe-o musca: “Da, bine”.
In cele din urma, in al doilea ceas al lansarii, Radu Vancu si Bogdan Cretu au reusit sa i se alature si sa vorbeasca despre Cersetorul de cafea. Opere III ca despre o lectura hipnotica, o carte de nelasat din mina decit poate ca sa iti mai pastrezi, sa nu ti se termine. Sase sute si ceva de pagini de scrisori ale unui om logodit cu cartile.
Seara tirziu, asa se incheie festivalul. Ce soare lent e-un festival de poezie!