Premiat in acest an la Berlin pentru scenariu (Nikolaj Arcel si Rasmus Heisterberg) si interpretare masculina (Mikkel Følsgaard – remarcabil la primul sau rol in cinema, desi e inca student la actorie), filmul adapteaza romanul de dragoste Prinsesse af blodet, de Bodil Steensen-Leth, dupa ce a incercat fara succes sa cumpere drepturile pentru ecranizarea romanului lui Per Olov Enquist Vizita medicului de curte, la care trimite oricum.
Premiindu-l pentru scenariu, probabil ca juriul Festivalului de la Berlin a apreciat felul cum filmul concentreaza cinci ani hotaritori pentru istoria Danemarcei, desi in prim-plan sta povestea de dragoste dintre regina Caroline Mathilde (interpretata de tinara speranta suedeza Alicia Vikander) si medicul personal al regelui, Johann Friedrich Struensee (interpretat de vedeta cinemaului danez Mads Mikkelsen).
O abordare clasica
Premisa ca ideile iluministe si progresiste au patruns in Danemarca secolului al XVIII-lea printr-o legatura adultera dintre o regina care, dupa ce a livrat un urmas, s-a retras in vastele ei apartamente si un barbat independent si integru (dar nu intr-atit incit sa nu tradeze increderea regelui) e provocatoare, iar scenariul ar fi putut-o adinci cu mai mult sirg. Dar, desi schiteaza vag contururile unui bizar triunghi conjugal (insolitul rege Christian al VII-lea, interpretat de Mikkel Følsgaard, nu se intelege la curte decit cu medicul sau, singurul care-i stie potoli umorile), scenariul nu da impresia ca si-a dorit altceva decit o abordare clasica. Plecind de la scenariu si terminind cu imaginea – daca in primele cadre ai impresia unei vagi tuse moderne, mai incolo filmul se linisteste vizual cu totul.
Putin cam prea lung pentru bioritmul firesc al spectatorului, O afacere regala a devenit in tara lui filmul danez cu cel mai mare numar de spectatori din toate timpurile, succese similare avind in Marea Britanie si Australia. Curiozitatea publicului se datoreaza, desigur, interesului danezilor pentru istoria lor romantata, dar – trecind peste granite – mai degraba pulsiunii voyeuriste & escapiste de care toti suferim cind vine vorba de viata familiilor regale de odinioara. (Ca antidot putem revedea Miezul noptii in Paris de Woody Allen, pentru a recapitula motivatiile paseismului.) Succesul imens al filmului britanic Discursul regelui se datoreaza si acestei curiozitati ancestrale a omului simplu pentru viata celor de singe albastru (vedetele de cinema sint azi asimilate inconstient acestei caste).
Filmul nu are mari adincimi psihologice
Asa ca, desi O afacere regala iti aduce aminte si de Marie Antoinette (de Sofia Coppola, mai ales ca inceputul e similar – plecarea adolescentei din tara natala pentru a cunoaste un viitor sot pe care nu l-a vazut niciodata), si de Discursul regelui ori de Nebunia regelui George, exista ceva calm si asezat in aceasta poveste filmata cit de mult posibil in lumina naturala (inclusiv cu luminari in loc de reflectoare). Filmul nu are mari adincimi psihologice, nu se vira prea adinc nici in politica, nici in istorie, nu doreste sa socheze in nici un fel (e discret pina si in scenele de alcov). Fresca pe care o construieste tine mai degraba de dorinta de a face un film pe gustul publicului larg, care sa fie verosimil si sensibil, sa arate bine si sa fie bine jucat. Ce pierde textul ca profunzime cistiga povestea pe ecran gratie celor trei protagonisti care, sub indrumarea lui Arcel, isi distileaza trairile in ton cu personajul si conventiile sociale ale vremii. Daca nu va plac love story-urile de epoca, filmul merita vazut macar pentru actori.