nu stiu unde te gaseste scrisoarea mea, nu stiu daca “Suplimentul de cultura” ajunge in Paradisul Hamsterilor, acolo unde ai merita sa alergi liber pe Cimpiile Elizee dupa toate cite ai patimit.
Ti-am citit cartea (de fapt, mi-a citit-o stapina mea cu voce tare, mai are obiceiul asta uneori – la inceput am zis ca e intr-o ureche, dar cum si eu ma mai catar din cind in cind pe tocul de la usa, cred ca sintem chit) intr-o seara, tirziu de tot, in timp ce vecinii de jos dadeau o petrecere si noi eram cam furioase. Dar ne-am induiosat instantaneu cind am vazut ca nimeni nu ti-a spus la multi ani de ziua ta (implineai sase luni). Stiu ca acum e prea tirziu, esti mort de 21 de ani, dar poate te bucura sa afli ca undeva, pe strada Veronica din Bucuresti, o pisica tigrata iti spune la multi ani din toata inima ei.
Toata viata ta, bunul meu Edward, a fost o tragedie. Daca Hamlet ar fi fost Hamster, l-ar fi chemat Edward. Daca Beckett ar mai fi trait cind te-ai nascut tu (desi, la un calcul simplu, constat ca tu ai venit cam cind a plecat el), te-ar fi sunat de la Paris ca sa-ti spuna “Batrine, nu stiu ce fin ai tu pe-acolo, dar fa cumva si vino aici ca sa mincam impreuna o friptura. Sau mai bine o salata” (scriind asta, imi dau seama ca nimeni nu stie de fapt ce minca Beckett. Ai tu vreo idee?). Am insa o problema cu felul in care ai scris despre motan. Din ce spui tu, pare o bruta fara creier care sta ore-n sir si se uita pe fereastra. Pai sa-ti explic. Noi am depasit de mult etapa revoltei in fata cruzimii existentei si acum ni se filfiie.
Consideram ca, in loc sa ne-agitam aiurea, e mult mai ok, pisiceste vorbind, sa fim indiferente. Ne mai enervam uneori cind vedem cite-un porumbel care zboara ca idiotul, dar poate ca si el se enerveaza cind vede cum un avion supersonic dispare in ceata in mai putin de doua secunde. Asta-i viata, draga Edward, si-mi pare rau ca ai murit atit de nefericit. Daca am fi locuit in aceeasi casa, as fi venit dimineata la tine cu niste firimituri dintr-un biscuite de cereale si am fi vorbit la cafea despre stoici si poate chiar despre Candide, ti-as fi predat franceza pentru incepatori si tu mi-ai fi strecurat printre gratii un joint de fin cu putina iarba.
Si dup-aia ne-am fi vazut fiecare de treburile noastre. Imi pare rau, draga Edward, ca nu te-am cunoscut la timp,
A ta, Matilda