Este abia a treia zi a festivalului, deja am vazut o multime de filme, ma copleseste multimea de cioburi colorate prin care am privit in atitea colturi de lume, prin atitia ochi diferiti de regizori, dar mai e cale lunga in programul care se intinde, darnic, pe cinci coloane late. Peste o suta de filme ruleaza timp de o saptamina (15-21 octombrie) in trei sali ale Casei de Cultura. La radio tocmai vorbeste Cristi Puiu, este din nou membru al juriului, spune ca intotdeauna citeste programul si alege atent unde sa mearga, este o alegere care se aseamana cu aceea cind decizi la ce restaurant sa te duci. Pentru jurnalist, e si mai greu – trebuie sa aleaga apoi inca o data: despre care filme va scrie. Cite un pic despre multe sau mai multe despre cite unul?
Doua fugi din comunism
Alegem povestea autohtona care ne-a facut sa lacrimam pe ultimul rind al salii, aseara. Fuga din rai de Stelian Tanase. Filmul cuprinde doua povesti inrudite: Nunta fara miri si Nuntasii vazduhului sint istoriile unor grupuri care au incercat sa fuga din Romania in anii ‘80, doua istorii cu inceput asemanator, dar cu final total diferit.
In prima parte, mai multi barbati organizeaza o falsa nunta la Orsova, cu gindul sa fuga astfel din tara, sa ajunga in Iugoslavia, iar de acolo fiecare unde pofteste, in Austria, in America. Pun la cale vreme de citeva luni acest plan, iar o mireasa necunoscuta va fi adusa cu trenul. Nu se cunosc toti intre ei, dar la nunta fabricata sesizeaza tot mai multi necunoscuti in restaurant. E ceva in neregula. Dar e prea tirziu, nu mai e nimic de facut. Se trezesc inconjurati de militie, ridicati fiecare de cite doi straini, cu teava unei arme in coaste, dusi intr-un autobuz plin cu securisti, arestati. Sfirsesc, dupa o mascarada de proces, in puscaria din Craiova, inchisi in celule cu criminali, violatori, tilhari. Lanturi groase la picioarele fugarilor.
Marturisirile emotionante si intoarcerea lor in locurile de demult sint dublate de imagini de arhiva din dosarele Securitatii. In perioada “senina” cind prietenii isi puneau planul la cale, erau fotografiati pe strada, alaturi de cel care le promitea libertatea, asa-zisul ghid, de fapt chiar securistul care le intindea o capcana. Despre acesta, unul dintre protagonisti spune ca stie ce este acum: lider de sindicat. Dupa proiectie vom afla ceva, picat ulterior la montaj: nu mai e lider de sindicat, acum e cautat de Interpol.
Cum sa vrei sa pleci din rai?
Filmul, docudrama realizata intr-o formula asemanatoare filmelor de televiziune gen I Shouldn’t Be Alive sau Banged Up Abroad, cu marturisiri personale de peste ani intersectate cu reconstituiri cu actori si imagini de arhiva, puse cap la cap pentru a spune cronologic o poveste, are un efect extrem de diferit asupra privitorului. Emotie in valuri crescinde. Daca la filmele americane, privite din caldura fotoliului de acasa ca aventuri adevarate, vedem de obicei adulti care au ajuns prin puscarii de te miri unde prin lume fiindca facusera parte, in prostia tineretii, din vreo retea de distributie de droguri, aici, in Fuga din rai, oamenii ajung prizonieri in propria tara, tratati ca niste criminali numai fiindca au vrut sa plece din acest minunat “rai” care era Republica Socialista Romania.
Hai, copii, la nunta!
A doua poveste este, daca se poate, chiar si mai emotionanta. Un incident ce avea sa ajunga celebru in lume, difuzat si la Europa libera, si la stiri in Austria. Aurel Popescu, pilot, decide ca nu se mai poate. 1980. Citeva familii din Banat vor pregati, din nou, tot o “nunta”. Vorbesc la telefon, stabilesc cind are loc plecarea. Pregatesc micile bagaje, mai ales hainute pentru copii. Vin cu trei masini, din Arad, Timisoara si Resita, si pleaca din tara stind ca vai de mama lor pe podeaua avionului pilotat de Aurel Popescu, zburind la joasa inaltime ca sa evite radarele, iesind pe la Curtici si traversind Ungaria, privind ingroziti la acul care arata ca se termina combustibilul. Aterizeaza fortat intr-un lan de porumb.
Un amator filmeaza scena, totul va fi dat la stiri. Fermierul este uluit: coboara pilotul, intreaba “Austria? “. “Da, Austria. “ Pilotul se apleaca si saruta pamintul, apoi deschide usa micului avion, din care ies douazeci de romani. Zece sint copilasi! Acesti copii care se bucurau sa plece cu totii la o nunta.
Grupul ajunge in lagarul pentru emigranti, sint primiti cu mult entuziasm. Aurel Teodorescu este un zeu blind care refuza sa spuna povesti sofisticate in fata camerelor jurnalistilor austrieci. La intrebarile lungi cu “De ce ati plecat?… “ raspunde cu “Pentru ca am avut un avion. Sint pilot”. Cu “Pentru libertate. Atit”. Va muri la sase ani dupa evadare, in 1986, prabusindu-se cu avionul.
Povestea, cu un fundal muzical foarte bun, este spusa de sotia lui Aurel Teodorescu. Fiul lor vede pentru prima oara acum – film in film – imaginile de la stiri devenite legenda. S-au stabilit in Australia.
Regizorul filmului, Stelian Tanase, a fost prezent la proiectie si a vorbit cu publicul dupa vizionare. A spus ca, dupa douazeci de ani de stat cu ochii pe arhivele CNSAS, a vazut multe povesti. Dar pe acestea doua le-a ales fiindca se aseamana, fiind povesti de grup, dar sint atit de diferite, una fiind esuata, alta de succes.
Iar noi, dintr-un festival care de atitia ani ne poarta in lungul si-n latul lumii, in cotloane nebanuite, am ales acum acest film exceptional care ne poarta nicaieri altundeva decit in propriul trecut. Pentru ca uitam.
Astra Film Fest 2012 in date
» “Din cele aproape o suta de filme inscrise in festival, selectionate din cele peste o mie trimise, 83 sint filme in premiera absoluta in Romania” – Dumitru Budrala, directorul AFF.
» Filmele au rulat in patru sectiuni competitionale: International, Romania, EcocinematogrAFF si Student, precum si in afara competitiei, in sectiunile speciale, precum Made in Romania, Familia, Astra Film Junior.
» La EcocinematogrAFF, anul trecut au fost patru filme, in afara competitiei, anul acesta au fost noua, in competitie. Trei dintre acestea sint legate de Romania: Toxic de Andrei Sota, Caii salbatici de Dan Curean si Rosia Montana, un loc la marginea prapastiei de Fabian Daub.
» “Intr-un fel, sintem ca la croitor, facem festivalul si in functie de materialul pe care il primim. Anul acesta am primit diferite filme despre familie, asa ca le-am grupat intr-o sectiune aparte. “ – Csilla Kato, director artistic AFF.
» Astra Film Junior, dedicat copiilor, cu filme care au rulat dimineata, a ajuns la editia a IV-a, avind ca tema centrala apa.
» In holul Casei de Cultura unde au rulat filmele, s-a organizat expozitia Reciclart. Paisprezece artisti au expus lucrari realizate din materiale reciclabile.
» Premiile festivalului se acorda simbata seara, filmele cistigatoare urmind sa ruleze duminica, in ultima zi de festival.
Galerie foto
