Publicului, din care au facut parte oameni cunoscuti cercului literar, prieteni ai autoarei, dar si oameni simpli prin calitatea de cititori, i-au vorbit criticii literari Alex Stefanescu si Daniel Cristea-Enache, rapsodul Grigore Lese si antropologul Alexandru Balasescu, fara de care, a recunoscut Daniela Zeca, nu ar fi cunoscut Iranul.
Romanul Omar cel orb, considerat o intregire a trilogiei autoarei, prin relationarea la romanele Istoria romantata a unui safari (Polirom, 2009; editia a II-a, 2011) si Demonii vintului (Polirom, 2010), prezinta luciditatea amara fata de lumea controversata si uluitoare a Iranului contemporan. In special criticul literar Alex Stefanescu a considerat ca se poate crea o trilogie prin trimiterea la spatiile de desfasurare a actiunii romanelor. Daca in cartea de fata, Omar cel orb, actiunea are loc in mare parte in Iran, iar in cea publicata in anul 2009 intriga are loc in Tunisia, urmatorul roman isi transporta cititorii in Dubai.
Cine este Omar?
Desi Daniela Zeca a precizat ca documentarul “Focul lui Zarathustra” (a fost vizionata o parte din proiectul documentar de 52 de minute) nu are legatura directa cu actiunea romanului, acesta a creat un ambient favorabil pentru discutie: paradis si infern, iubire, credinta si moarte.
Omar este un personaj greu de inteles, a lasat criticul Alex Stefanescu sa se inteleaga. Acesta fuge din Iran intr-o tara nespecificata din estul Europei. Totodata, el paraseste o avocata care apara cauza unei tinere acuzate pe nedrept de crima. Aflindu-se la distanta de casa si cu cit orbeste, cu atit vede mai bine si isi regindeste lumea. Legatura fizica a vazului cu cea spirituala, interioara il ajuta sa se scufunde tot mai mult in trecutul lui, cel de zoroastrian.
Intre timp, sotia parasita de el apara fara succes cauza acelei tinere, pentru ca ea “nu are nici o sansa sa scape din acest angrenaj monstruos al justitiei si este condamnata la moarte prin spinzuratoare. Un moment interesant este acela ca scaunul pe care sta este impins de doi copii, ai presupusei victime. La rindul ei, femeia iubita de Omar este pedepsita tocmai pentru ca a insistat atit de mult sa o salveze pe acea tinara si este ucisa prin lapidare. Este ingropata pina la git in nisip, ca sa nu poata sa scape. Este o scena in care cei prezenti nu vor sa ridice piatra, o scena ce face o atingere biblica”, a remarcat Stefanescu.
Asa cum Daniela Zeca a afirmat intr-un interviu pentru site-ul BookMag, “trebuie sa privim cu prudenta si intelegere lumea orientala. De exemplu, in Persia actuala, mirii, inainte de nunta, se duc in Shiraz, deschid culegerea de poeme a lui Hafaz si ce citesc acolo constituie o profetie pentru viitorul lor impreuna. Acesta este spiritul real al acestor oameni si de aceea orice absolutizare si orice sentinta inseamna risc. Iranul profund este cel al unor oameni inteligenti, disponibili, care stau, ca si Romania cindva, sub o dictatura, dar viata lor reala e dubla sau tripla, insa imbogatita cu toate nuantele interioritatii”; totodata, antropologul Alexandru Balasescu a afirmat ca in aceasta carte exista imaginea unui Orient din perspectiva celui exilat, intr-o tara posibil identificata de el ca fiind Romania. “Omar este povestitorul orb autoexilat din Iranul sofisticat al civilizatiilor si religiilor suprapuse intr-o tara est-europeana (Romania?) a instinctelor primare recent eliberate din chingile totalitarismului”, a observat acesta.
Reticenta, indiciul schimbarii
Pentru criticul Daniel Cristea-Enache, Daniela Zeca este “tipul de scriitor care risca, care se aventureaza, care incearca sa deschida niste culoare noi intr-o literatura si o cultura ca ale noastre. Ea are abilitatea diabolica de a dubla o fictiune extraordinar de antrenanta si de ritmanta prin niste note de subsol in care traduce in termeni de cunoastere aproape stiintifica ceea ce pe suprafata paginii romanului introduce un scenariu epic”. De aceea este necesitata o a doua lectura, pentru ca stratificarea multipla a prozei autoarei pare accesibila cititorului, dar ele sint straturi bine lucrate si montate in text, cu intelesuri profunde.
O afirmatie surprinzatoare a lui Grigore Lese si care a introdus cele trei “impliniri” in prima auditie a fost aceea ca doctorul in muzica a gasit radacina horelor lui in Orient. In retorica acestuia, a pus in discutie faptul ca “radacina noastra vine din Orient si isi face coroana in Occident. Cum e mai bine? Sa avem coroana sau radacina? Eu zic ca nu se poate sa avem coroana, daca nu avem radacina”.
“Momentul biblic” a avut loc in realitate; executia unei femei iraniene din data de 1 decembrie 2011 a avut numarul 146. O executie prin lapidare, care a inspirat autoarea si la care oamenii au ezitat sa ridice piatra si sa loveasca. Avocatii aduc probe si amina deciziile, tinind condamnatii in viata, iar pentru Daniela Zeca acesta este semnalul ca lumile sint in transformare.