La vremea respectiva, multi s-au mirat de onoarea rezervata de Academie unui scriitor cu asemenea priza la public. Replica institutiei a fost ca ea nu putea comite aceeasi eroare ca Academia Franceza, care, la vremea ei, a refuzat sa il primeasca pe Alexandre Dumas. Prin urmare, nimeni nu s-a mirat ca, in discursul de primire, Perez-Reverte a ales sa discute despre felul de a vorbi al unui “bataus din secolul al XVII-lea”, facind sa rasune, in fata prestigioasei adunari, jargonul spadasinilor de pe vremuri.
Cu seria Capitanul Alatriste, Perez-Reverte, fost corespondent de razboi la televiziune, a facut un pariu imens: acela de a resuscita foiletonul popular in maniera lui Dumas, Feval sau Zevaco, omagiind in acelasi timp scriitorii Spaniei trecute precum Quevedo, Lope de Vega, Calderon si, mai ales, Cervantes (al carui erou “al tristei figuri” a fost un model pentru bataiosul Alatriste).
Ideea foiletonului lui Reverte parea la prima vedere un pariu editorial riscant. Cu toate acestea, editorul scriitorului, Alfaguara, a dispus o prima editie foarte ingrijita, cu hirtie de calitate si ilustratii frumoase. Atit scriitorul, cit si editorul au fost surprinsi: primele doua volume ale aventurilor lui Alatriste s-au vindut in peste 500.000 de exemplare. O adevarata reusita pentru un proiect demarat initial ca un motiv de amuzament intre scriitor si fiica sa, Carlota!
Al saptelea volum al acestei serii a aparut in Spania in 2011, se numeste El puente de los Asesinos/ Podul asasinilor si are un subiect demn de cele mai bune productii de gen. In acest roman, a carui actiune se petrece in iarna anului 1627, capitanul Alatriste si discipolul sau, Ínigo Balboa, sint trimisi in Venetia dusmana, “corupta republica, rusine a natiunilor”, cu dificila misiune de a-l elimina pe Doge. O aventura primejdioasa cu spadasini si dusmani redutabili pe care n-ar renega-o nici Dumas Tatal.