Nu pare sa existe mari similitudini intre cei doi in afara faptului ca regizorul american de origine rusa a debutat recent in lungmetrajul de animatie cu Hotel Transylvania, al carui personaj central e contele Dracula. Asa cum am scris deja aici in revista, Tartakovsky a inclus Romania in turneul sau european de promovare numai datorita lui Dracula.
De fapt, a dorit sa viziteze Castelul Bran, unde s-a si intilnit cu jurnalistii (in cadrul unui eveniment organizat de InterComFilm Romania, Sony Pictures Animation si Castelul Bran). Daca Hotel Transylvania are vreo legatura cu Genndy Tartakovsky, asta se datoreaza posturii sale paterne, dar, spre deosebire (cel mai probabil) de regizor, Dracula e posesiv cu fiica sa, chiar daca aceasta a batut 118 ani si e, deci, mai mult decit majora. Fara legatura cu legenda lui Dracula si cu imaginea vampirilor din imaginarul colectiv, scenariul la care Tartakovsky nu si-a adus contributia atrage la castelul lui Dracula tot felul de monstri cunoscuti – prieteni ai contelui si un fel de unchi pentru juna Mavis, cea cu unghii date cu oja neagra si breton asimetric. Big Foot, gremlins sau Frankenstein sosesc fiecare cum poate (de mare ce e, Frankenstein vine pe bucati, prin posta), dar visul lui Mavis nu e sa petreaca, ci sa guste libertatea. Sa zboare mai intii pina in primul sat (transformata in liliac). Numai ca Dracula se comporta ca un parinte egoist tipic: o minte pe Mavis, spunindu-i ca oamenii sint dusmanii vampirilor si ca abia asteapta sa le faca rau, si chiar pune in scena o sceneta cu zombies pe post de tarani pentru a-i dea fiicei o lectie.
Un film la care parintii nu vor picoti
Cine se asteapta la ceva mai mult decit la un film pentru copii si priveste filmul cu Dexter’s Laboratory in cap, serialul care l-a lansat pe Tartakovsky, va fi dezamagit. E drept ca Tartakovsky s-a reinventat de la o animatie la alta, dar acum a recunoscut singur ca a avut alt soi de colaborare cu Sony Pictures Animation fata de cea avuta cu Cartoon Network. Probabil ca a trebuit sa se conformeze cerintelor executivilor. Cind a fost preluat de Tartakovsky, proiectul astepta de cinci ani pe tusa si au mai trecut inca doi pina cind a fost dus la bun sfirsit. Strategia producatorilor a fost aceea de a evita riscurile printr-o cale de mijloc adaptata vitezei de croaziera a unui film de copii la care nici parintii sa nu picoteasca.
Dar prea multe nu se intimpla pe ecran. Mavis vrea sa se emancipeze si o va face ajutata de Jonathan, un turist american roscovan (are chica lui Dexter si indrazneala nativa) care apare amusinind curios si spulberind incercarile lui Dracula de a scapa de el. Ca pe american il cheama Jonathan, ca pe Jonathan Harker, nu inseamna mai nimic.
Amuzant pe detalii, dar nu straluceste prin umor
Si Bram Stoker, si filmul lui Francis Ford Coppola sint la sute de ani distanta, iar faptul ca de sus de pe castel se vede Budapesta (care, in vremea lui Dracula, era oricum mai aproape de Transilvania decit Bucurestiul) e un detaliu nesemnificativ. Filmul e si el amuzant pe detalii, dar nu straluceste prin umor, situatii ori personaje. Nu are efervescenta imaginativa a lui Monsters, Inc., la care te gindesti datorita aglomerarii de monstri (aceasta aglomerare tradeaza saracia de idei de la Hollywood), nici nu vine cu ceva nou. Invocind spirite defuncte pe o schema clasica de comedie, Hotel Transylvania e un fel de film cu Adam Sandler (acesta e producator executiv si “interpret” principal) din care au fost scoase glumele de baieti. Ce ramine e ce vedem – adica prea putina materie, invesmintata in hainele colorate ale unei animatii simpatice si benigne.
Hotel Transylvania. Regia: Genndy Tartakovsky.
Voci: Adam Sandler, Selena Gomez, Kevin James, Fran Drescher